Ana Blandiana - Calitatea de martor

Ana Blandiana, născută în Timișoara, pe 25 martie, este o cunoscută scriitoare româncă, autoare a 27 de cărți publicate în limba română și a 60 de volume apărute în 26 de limbi străine.

Cartea "Calitatea de martor" este compusă din 73 de eseuri, care o consacră pe Ana Blandiana, pe lângă poeta de o sensibilitate aparte, drept o prozatoare și o fină și profundă observatoare a realității. În primul eseu, intititulat "Dimensiuni", autoarea abordează problema fricii de lucruri mici, începând cu descrierea finalului unui roman de Wells, pe care mereu l-a considerat a fi de fapt o fabulă: "După distrugerea fulgerătoare a pământenilor de către marțienii posesori ai unei invincibile tehnici, în liniștea de după victorie invadatorii mor unul câte unul uciși de microbi, mor nu pentru că n-ar fi știut cum să se apere, ci pentru că nu știau împotriva cui trebuie sa lupte. O moarte prin subestimare". Ana Blandiana s-a temut mereu de lucrurile mici, însă teama nu este doar a ei, ci a omenirii, este mai mult teamă de infim, care este chiar una dintre dimensiunile progresului, deoarece ea a apărut doar după ce s-a bănuit că infimul există. Koch, cel care a descoperit un bacil, este un personaj mult mai reprezentativ lumii noastre decât Columb, cel care a descoperit un continent, determinându-ne să ne plecăm capul mai repede în fața celui care va descrie virusul cancerului, decât în fața celui care ne va descrie suprafața unei alte planete. Ne temem de lucrurile mici și trebuie să devenim conștienți de această teamă, trebuind să ne-o cultivăm, ea fiind una dintre armele noastre cele mai puternice, emblema evoluției noastre. Nu trebuie să ne fie rușine de această teamă și nici nu trebuie să renunțăm la ea. "Să nu uităm: fiarele erau ucise încă din paleolitic, bacilii nu sunt înfrânți nici acum."

Al doilea eseu al cărții expune nevoia și spaima de singurătate. În miezul tragediei omului de a se simți singur trăiește ascunsă însăși nevoia de singurătate. "Smuls de curenți de sens contrar, absorbit de goluri opuse, omul a suferit întotdeauna nu de neputință, ci de nehotărâre. Pedeapsa divină a fost nu izgonirea din rai, ci, mai înainte încă, acordarea liberului arbitru între atât de contrare și reduse posibilități." În multiplele reprezentări are raiului, Adam este prezentat indecis sub pomul binelui și al răului. Animalele au un avantaj, au legi biologice mai ferme. Unele trăiesc în turme, altele retrase în viziuni, așa cum lupul nu-și dorește o scorbură tainică, nici ursul nu visează să se adune în haite, fiecare urmându-și fără revolte condiția bine stabilizată.

"Marea prejudecată", al patrulea eseu al cărții, arată cum omului îi este mult mai ușor să privească în jur, decât în interiorul său, indemnul "Cunoaște-te pe tine însuți" rămânând tot ceea ce vreodată omul și-a cerut sieși mai greu. "Nici măcar fizic nu putem să ne cunoaștem. Oglinzile nu ne arată, pentru că în clipa în care ne privim în ele nu mai suntem decât spectatorii noștri, și cel mult imaginea acestor spectatori urâțiți de mândrie și curiozitate o putem vedea." Atunci când oamenii privesc filmulețe în care apar și ei, filmați fără ca ei să știe, sunt uimiți de umbra în care cei din jur îi recunosc, purtând în ei, fiecare, o falsă imagine proprie. Indemnul "Cunoaște-te pe tine însuți?" se referă la o cunoaștere în sine, nu de sine, nu particulară, nu accidentală.

Cartea "Calitatea de martor" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Cartea Românească (1970), Litera International (2004) și Cartea Românească (1972).