Ana Blandiana - Sertarul cu aplauze

Otilia Valeria Rusan s-a născut pe 25 martie 1942 la Timișoara, în familia preotului Gheorghe Coman. Când avea doi ani, familia se mută la Oradea însă chiar și acolo regimul a fost împotriva lor, arestându-l pe tată fiindcă era considerat dușman. Ea voia să își continue studiile și a durat câțiva ani să primească permisiunea din partea autorităților, încă nu se știe cum pentru că tot o familie de deținuți politici erau. Reușește să termine a Facultatea de Filologie din Cluj și începe să publice în revista Tribuna, însă sub pseudonimul de Ana Blandiana pentru ca nu care cumva să fie recunoscută. Chiar și așa, autoritățile i-au luat drepturile de publicare de-a lungul mai multor ani, și fix când a reușit pentru prima dată să le recapete, tatăl său a decedat. Între 1988 și 1989 toate cărțile sale au fost scoase din biblioteci și librării iar numele i-a fost interzis întru totul. Toate acestea au pornit din cauza motanului Arpagic, personaj pe care cenzura credea că îl aseamănă cu Nicolae Ceaușescu. Cititorii erau fani înfocați așa că fiecare scria de mâbă cât de multe copii putea, acesta fiind singurul fenomen de samizdat din țară. Cărțile sale au ajuns repede în Marea Britanie, unde au fost premiate și apreciate. Printre cele mai cunoscute titluri se numără Arhitectura valurilor, Orașe de silabe sau Întâmplări din grădina mea.

Astăzi vom vorbi despre "Sertarul cu aplauze" ce a apărut pentru prima dată la editura Tinerama în 1992. Au urmat apoi edițiile oferite de Litera in 1998 și Humanitas în 2004. 

10 ani a durat până ce manuscrisul a fost finalizat, și chiar dacă era finalizat mai devreme nu ar fi putut publica așa ceva. Vremurile apuse sunt descrise fără nici un pic de milă sau cenzură iar oamenii sunt scriși așa cum erau ei. Cele doua personaje ce la început sunt parteneri de călătorie ajung să privească viața diferit și să urmeze propria cale. Ce poate fi mai captivant decât doi oameni ajunși în antiteză din cauza principiilor și mediului diferit? Vă spun eu, gândul că nu a trebuit să trăim coșmarul de care ei avut parte.