Andre Gide - Pivnitele Vaticanului
Edițiile aflate acum în stocul anticariatului PrintreCarti.ro - Comandă online!
Alte titluri publicate de același autor:
Vezi detalii
Andre Gide - Amintiri de la Curtea cu Juri. Sechestrata din Poitiers
IN STOC
Pret: 
Vezi detalii
Andre Gide - Amintiri de la curtea cu juri. Sechestrata din Poitiers
IN STOC
Pret: 
-25% Vezi detalii
Andre Gide - Amintiri de la Curtea cu Juri. Sechestrata din Poitiers
IN STOC
Pret: 
Opera “Pivnițele Vaticanului”, “Les Caves du Vatican”, în limba franceză, de André Gide, a apărut în anul 1914, la editura Nouvelle Revue Française, din Paris, Franța, nefiind categorisită neapărat într-o specie literară, fiind o fabulă, cu proporții de roman scurt, sau de nuvelă mai amplă.
În România, opera apare în anul 1966 la editura pentru Literatura Universală, în format broșat, cu o prefață de Nicolae Manolescu, având traducerea realizată de traducătoarea Iulia Soare.
Printre alte edituri care au publicat opera, putem aminti de editura Vivaldi, 1993, în format broșat, editura Rao, din colecția Opere XX, 1997 și 2002, în format broșat și cartonat sau editura Curtea Veche, din colecția Cartea de Buzunar, 2010, în format broșat.
André Gide s-a născut la data de 22 noiembrie 1869, în Paris, Franța, fiind un însemnat scriitor, eseist și umanist francez, adept al simbolismului și modernismului, precum și un laureat al Premiului Nobel pentru Literatură, în anul 1947.
Tânărul André, începe Școala Alsaciană din Paris, la vârsta de opt ani, însă absolvă abia în anul 1889.
După această etapă, André se dedică în totalitate scrisului, călătoriilor și muzicii, iar prima sa operă apare în anul 1891 și poartă numele de “Les Cahiers d’André Walter”, “Caietele lui André Walter”, fiind scrisă la persoana I și având deja conturată arta confesiunii care l-a făcut celebru.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Tratatul lui Narcis”, 1891, “Tentativa amoroasă”, 1893, “Imoralistul”, 1902, “Falsificatorii de bani”, 1926 sau “Școala femeilor”, 1929.
Opera “Pivnițele Vaticanului”, de André Gide reprezintă, după spusele autorului la lansarea operei din 1914, “o farsă”, fiind realizată de la baza unui șiretlic medieval care spune că lumea este o domnie a nebuniei, iar ideea acestei cărți se concretizează pe un anume zvon apărut în anul 1890, cum că, Papa Paul Leon al XIII-lea, un înverșunat rival al Francsomeriei, fusese răpit, iar pe lângă alte aspecte scoase în relief în operă, apare și ideea conform căreia libertatea, în sens absolut, nu există.
Toate aceste idei, sunt amestecate pe un ton ironic și pe un fundament vădit anticlerical, caracter pe care autorul îl prezintă într-un glas răspicat.
André Gide folosește în operă o tehnică diferită, delimitându-se de autoritatea din percepția desfășurării acțiunii, acționând aici liber, oferiindu-le personajelor și naratorului o libertate nemaiîntâlnită.
Opera prezintă un personaj aparte, pe Lafcadio Wluiki, un copil nelegitim, educat pentru a-și zugrăvi singur destinul, acesta fiind o fire instabilă, iar atunci când Lafcadio are convingerea că o libertate absolută nu îi este atribuită, apelează la o pedeapsă șocantă, crestându-și carnea de pe picioare.
Pe lângă aceste apucături, personajul lui Gide, nu apelează la rațiune pentru a-și folosi liberul arbitru, având întotdeauna un zar în buzunar, pe care îl folosește în luarea deciziilor.
Toate aceste tulburări sociale și de personalitate, îl fac să fie liber în gândirea impulsivă, acționând pe moment, acționat de impulsuri, acesta fiind împins irațional să comită o crimă care nu are niciun fel de cauzalitate sau niciun fel de consecință pe plan psihologic și emoțional, o crimă numită, una gratuită.
Opera prezintă “dedesubturile” dimensiunii umane, prezentând momentul în care Amédée Florissoire, un salvator care aleargă după o himeră, încearcă să îl salveze pe papă, iar în trenul spre Brindisi, este ucis de Lafcadio, fără motiv, fiind împins doar de libertatea absolută de acțiune.
Opera face trimitere la laturile psihologice ale omului, precum și la slăbiciunile acestuia, iar toate aceste laturi, sunt ironizate de către autor, acesta apelând la funcționalitatea satirei, totul devenind o adevărată parodie despre frământarea lăuntrică a naivului care consideră că deține secretul libertății.
Opera poate fi, cumva asociată cu o dramă, care capată accentele unei fabule cu implicații filosofice și de natură psihologică, totul dus la un nivel subtil de parodie, o parodie surpată în existențele lăuntrice ale omului liber, în aparență.
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro