Despre Andre Malraux
Andre Georges Berger - si-a schimbat mai tarziu numele de familie in Malraux - s-a nascut pe 3 noiembrie 1901 la Paris. Scriitor, istoric al artei, regizor si scenarist, editor de film, jurnalist, Andre Malraux a fost si om politic, foarte apropiat de generalul Charles de Gaulle, fiind si ministru al culturii timp de 10 ani in guvernul sau. S-a nascut intr-o familie instarita, insa putine se stiu despre viata sa timpurie, ca si despre educatia primita. La 21 de ani a plecat din Franta in Cambodgia dupa ce citise despre un templu khmer recent descoperit. Ajungand la templu, aflat in inima padurii cambodgiene, templu ce nu era inca inclus pe lista obectivelor in curs de restaurare, a furat cateva basoreliefuri pe care le-a dus in Phnom Penh. A fost arestat imediat si incarcerat. A apelat la relatiile sale din Paris si a fost eliberat, insa relele tratamente pe care le-a primit din parte autoritatilor franceze colonialiste din Cambodgia l-au transformat intr-un acid critic al coloniasmului si un sustinator al schimbarilor sociale din acea zona. A lansat un ziar, Indochina in lanturi, a pus bazele Ligii Young Annam - precursoarea Ligii pentru Independenta Vietnamului - si a devenit un fervent scrtiitor si pamfletar. Va calatori de mai multe ori in Asia de Est, participand, se pare, la descoperiri arheologice In Afganistan si Iran sau participand la operatiuni ale unor grupuri comuniste in China si Laos. A publicat, in urma acestor calatorii, cartea Tentatia Occidentului in 1926. Si-a castigat reputatia ca scriitor si ca intelectual de seama implicat politic dupa ce a tiparit cartile Cuceritorii, Calea regala si, mai cu seama, Conditia umana, in 1933, lucrare cu care a castigat Premiul Goncourt.
La inceputul anilor 1930 militeaza impotriva fascismului si pentru eliberarea unor figuri comuniste. Participa de partea republicanilor la razboiul civil din Spania. In 1935 publica Zilele mâniei, o scurta nuvela ce descrie prizonieratul unui comunist ocupatia nazista. Concomitent, scrie Psihologia artei, pe care o publica in trei volume, din 1947 pana in 1950. In 1940 pleaca la Moscova pentru a participa la un congres al scriitorilor sovietici. Lupta in cel de-al Doilea Razboi Mondial impotriva Germaniei intr-o formatie de tancuri. In timpul retragerii, insa, este luat prizonier si ranit, insa evadeaza din lagarul de la Sens. La Grannat este arestat si interogat la Toulouse. Cand germanii se retrag din Franta, Andre Malraux fusese deja eliberat. Lupta de partea Frantei in continuare, opunandu-se dorintei comunistilor de a ingloba toate gruparile de rezistenta sub umbrela lor. In 1945 il intalneste pe Charles de gaulle, al carui apropiat va ramane tot restul vietii. In 1967 publica autobiografia Antimemorii. Va muri pe 23 noiembrie 1976 la Paris.