Nascut la 1 decembrie 1925 in localitatea transilvaneana Gheorgheni, micul Andrei venea pe lume intr-o familie de macedo-romani cu evidente preocupari intelectuale. Inca de tanar a cunoscut gustul lecturii si predispozitia catre insingurare si meditatie. Din ratiuni tinand de serviciul tatalui, familia s-a mutat mai intai la Orastie si apoi la Hunedoara, urmand ca in anul 1942, dupa decesul neasteptat al tatalui, sa se stabileasca definitiv la Bucuresti.

In 1945 a absolvit prestigiosul liceu Gheorghe Lazar, trecand doua clase intr-un an. Tot in aceasta perioada are loc si debutul sau cu un articol stiintific despre optica electronica evidentiindu-si apetitul pentru stiintele exacte. Intre anii 1943-1948 a urmat studiile la Facultatea de Filosofie si Litere a Universitatii Bucuresti. Anton Dumitriu a fost cel care i-a deschis calea spre Manastiriea Antim, descoperindu-i grupul de reflectie spirituala adunat in jurul lui Sandu Tudor si cunoscut sub numele de Rugul Aprins. In anul 1949 s-a inscris la Teologie, pe care o va absolvi in 1956, prezentand in lucrarea de licenta doua capitole din neterminata Antropologie apofatica, redactata in 1951 - 1952 si publicata postum.

Intre 1950 - 1953 a predat la Manastirea Neamt, unde se infiintase Seminarul Monahal Superior. De asemenea, aici mai predau Benedict Ghius, Petroniu Tanase, Sofian Boghiu. Dupa desfiintarea seminarului de la Neamt, a revenit in Bucuresti, unde a lucrat cu Bartolomeu Anania la Biblioteca Patriarhiei. S-a retras apoi la manastirea Slatina, unde a fost tuns in monahism la 26 iulie 1956 de parintele Benedict Ghius. Se bucura de aprecierea patriarhului Justinian Marina, care il foloseste ca translator, pentru unii oaspeti straini.

Prin interventia presedintelui indian Sarvepalli Radhakrishnan a primit o bursa, iar la 28 noiembrie 1956 a plecat la Geneva, unde a stat cinci luni (la Institutul Ecumenic organizat de Consiliul Ecumenic al Bisericilor). Aici a scris Simple reflectii despre comunism, un text foarte acuzator la adresa ideologiei comuniste, publicat postum. In luna martie a anului 1957 a plecat la Muntele Athos, apoi la Benares, unde a lucrat la un doctorat (aprilie 1957 - octombrie 1959). Dupa trei ani s-a intors la Paris si a obtinut cetatenia franceza. In 1961 l-a cunoscut pe patriarhul ecumenic Athenagoras I al Constantinopolului, care l-a trimis ca reprezentant personal al sau la Conciliul Vatican II, sub noul papa Paul al VI-lea, intre 1963 si 1965.

In calitate de arhimandrit al Patriarhiei Ecumenice de Constantinopol a pregatit intalnirea istorica dintre papa Paul al VI-lea si patriarhul Athenagoras I de la Ierusalim (1964). Intre 1968-1989 a fost profesor la Universitatea franceza din Beirut si arhimandrit al unei manastiri ortodoxe recent infiintata Deir-El-Harf, tot in Liban. De asemenea, intre anii 1966-1968 a tinut cursuri la Centrul de studii dominican Le Saulchoir din Franta (Essonne), unde i-a avut drept colegi pe Marie-Dominique Chenu, Yves Congar. Membru fondator al Academiei Internationale de Stiinte Religioase, Bruxelles.

Aflat in India in anul 1991, a decis sa revina in Romania; dupa ce l-a intalnit pe filosoful Andrei Plesu, care i-a propus o colaborare la proiectul Colegiului Noua Europa, a venit la Bucuresti ca invitat al noului institut de studii avansate, stabilindu-se din nou in Romania (din anul 1995). A devenit membru al Grupului de studiu al Secolului al XVII-lea, devenit ulterior Centrul Fundamentele Modernitatii Europene. La 19 august 2000 monahul si-a dat ultima suflare si a fost inmormantat la manastirea Cernica.

Opera: Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual in traditia rasariteana (1996, 2000); Comentariu la Evanghelia dupa Ioan. Capitolele 18-21 (2003, tradus din limba franceza de Anca Manolescu); Despre isihasm (2003, traducere din franceza de Maria-Cornelia Ica, Anca Manolescu, Toader Saulea, traducere din engleza de Sorana Corneanu); Teme ecumenice (2004, traducere din franceza de Anca Manolescu si, din limba engleza, de de Irina Vainovski-Mihai); Duhul Sfant si unitatea Bisericii. Jurnal de conciliu (2004, texte traduse de Mariuca Alexandrescu, Dan Savinescu, Larisa si Gabriel Cercel si Bogdan Tataru-Cazaban); Biserica liturgica (2005); Antropologia apofatica (2005); Ortodoxia si incercarea comunismului (200, traduceri de Vlad Alexandrescu, Lucian Petrescu, Miruna Tataru-Cazaban); Comentariu integral la Evanghelia dupa Ioan (2008, traducere din araba de Monica Brosteanu, traducere din franceza de Anca Manolescu). Experienta spirituala si limbajele ei (2008, traducere din franceza si engleza si note de Anca Manolescu).