Andrei Makine este unul dintre cei mai importanți scriitori pe care literatura universală i-a oferit de-a lungul vremii, iar lucrările sale vor ajunge în întreaga Europa și nu numai. Numele lui Makine este adesea asociat cu lucrările romantice ori este comparat cu alți scriitori de acest gen. Totuși, acest geniu al literaturii universale se apropie, mai curând, de rigurozitatea lui Dostoievski și de nebunia ultimilor ani ai lui Tolstoi. Astfel, vom avea de-a face cu câteva lucrări simple, de duminică pe care scriitorul nu le oferă pentru a arată că este capabil să creeze orice, fără opreliști și să își evidențieze talentul sub orice formă. Trebuie spus însă că mare parte din scrierile sale sunt dominate de bine accent grav, sunt realiste și prezintă un subiect delicat, care fie stârnește milă, fie groază. Or, la Makine nimic nu este lăsat pe jumătate, iar subiectele pe care le acordează sunt epuizate în scrierile sale.
„Crima Olgăi Arbelina” este un roman simbol al literaturii universale și vine pentru a încununa talentul creatorului ei. Lucrarea apare într-o perioadă crucială pentru dezvoltarea Rusiei ca patrie și într-un moment de cumpănă în viața personală a scriitorului. Influențat de scrierile dostoievskiene, Makine dă naștere unei adevărate capodopere. Cu un început abrupt, care ne lovește brusc, pe nepregătite, lucrarea se dovedește o înșiruire magistrală de fapte și întâmplări. Autorul pornește de la iubirea nemărginită a unei mame pentru feciorul său bolnav de hemofilie și ajunge până la descoperirea unui secret teribil. Poliția rusească anchetează un accident bizar și, din întâmplare, descoperă o crimă care a zguduit societatea vremurilor, aceea a prințesei Olga Arbelina.
Pe un fundal istoric zbuciumat, într-o comunitate care resimte urmările Revoluției bolșevice de la 1917, vestea unui astfel de asasinat este picătura care avea să umple paharul. De aici înainte, Makine se concentrează pe evocarea evenimentelor și ne prezintă filmul crimei în cele mai mici detalii. Olga Arbelina, femeie frumoasă cu sânge nobil, cade pradă unui exil rușinos și ajunge să își trăiască amărăciunea pe meleaguri franțuzești din pricina zguduitoarei Revoluții din țara sa de baștină.
O poveste ciudată despre o moarte stranie, dar, dincolo de toate, despre o poveste de dragoste incestuoasă și despre conceptul lui Oedip, adus aici în prim plan. Scrierea intră pe un făgaș ciudat, iar Makine vorbește despre dragoste și răzbunare, despre iertare și neputință, despre ură și deznădejde.
Portretizarea eroinei este fantastică, chiar bizară, iar autorul reușește să ne înspăimânte și să ne determine să privim povestea cu ochi mirați și triști. Vom fi fascinați de capacitatea scriitorului de a evoca povestea și marcați de modalitatea în care ne vom raporta la aceasta. Lucrarea poate fi găsită în mai multe ediții pe site-ul nostru, dintre care amintim: Politica (2001), Polirom (2015).