Despre Andrei Otetea
Venit pe lume la Sibiel pe 24 iulie 1894, Andrei Otetea se va remarca pe parcursul vietii in domeniul cercetarii istorice si al invatamantului universitar. A urmat scoala elementara in satul natal, dupa care s-a inscris la Liceul de Stat din Sibiu. In acesti ani va descoperi in el sentimentul responsabilitatii si respectului fata de adevar si fata de propriul sau neam. Profesorul de istorie Thurzo Ferenc afirma ca romanii vorbesc o limba slava, Andrei Otetea intelegand astfel ca se dorea denigrarea limbii si a poporului roman. Impreuna cu un grup de alti 25 de elevi scoate revista Isvorul, cu intentia de a cultiva limba si literatura romana. Profesorul afland despre revista, Otetea va fi exmatriculat si isi va continua anii de liceu la Andrei Saguna, in Brasov.
Dupa Unirea de la 1918 face parte dintre primul grup de studenti transilvaneni trimisi de asociatia ASTRA la studii universitare in Franta. Frecventand cursurile de la Sorbona si, in paralel, de la Scoala de Stiinte Politice ajunge sa ia contact cu filosofia politica a materialismului dialectic si istoric, pe care o va ingloba ca baza de gandire a scrierilor sale si a abordarii istoriografiei. Obtine doctoratul in litere la Paris cu lucrarea Francesco Guicciardini - viata publica si gandirea politica, dupa care se intoarce in Tara. Aici activeaza pe postul de conferentiar, apoi docent si profesor universitar, intai la Iasi - fiind si rectorul Universitatii iesene intre anii 1935 si 1947 -, apoi la Bucuresti. Din 1939 pana in 1947 este, cum unele intreruperi, directorul Teatrului National din Iasi. Este seful catedrei de istorie universala al Universitatii din Bucuresti din 1948 pana in 1964. Ocupa functia de director al Institutului de Istorie Nicolae Iorga din 1947 pana in 1948, apoi iar din 1956 pana in 1970. S-a distins la specialist in istoria Evului Mediu si a epocii moderne.
In anul 1955 s-au produs schimbari semnificative in abordarea istoriei de catre regimul comunist si, in aceasta directie, s-a modificat componenta membrilor Academiei Romane. In 1948 s-au ales noi membri in institutia care acum avea un rol de varf pe plan stiintific si educational in sistemul comunist. Membrii titulari erau P. Constantinescu-Iasi, Iorgu Iordan, Constantin Balmus, Mihail Ralea, Mihail Roller si Camil Petrescu. Acum li s-au adaugat noi nume, printre care si Andrei Otetea, care sa joace roluri importante in politica regimului vizavi de cultura si de scrierea istoriei in Romania. Mari istorici au fost obligati, astfel, sa accepte monopolul comunismului asupra istoriei si culturii in schimbul posibilitatii de a le fi recunoscute cunostintele si pozitia, iar Otetea s-a numarat printre cei care s-au zbatut sa mentina recunoasterea unor adevaruri istorice. Ca membru titular al Academiei, Otetea a fost coordonatorul volumelor II si III din lucrarea Istoria Romaniei. Dintre alte carti ale sale mentionam: Contributii la problema Orientului, aparuta in 1930, Renastere si reforma, tiparita in 1941 sau Renasterea, scoasa in 1964. La varsta de 82 de ani, pe 21 martie 1977, Andrei Otetea moare la Paris.