Andrei Otetea - Renasterea

Andrei Oțetea s-a născut pe 5 august 1894 în satul sibian Sibiel, unde a urmat școala și liceul. Era pasionat de istorie încă din copilărie și din cauza unei contre cu profesorul său, s-a transferat la liceul Andrei Șaguna din Brașov. După marea Unire, el împreună cu Dumitru Roșca primesc bursā de studii în Franța și acolo vor lega o prietenie pe viață cu Mihai Ralea. A studiat la Sorbona franceza și italiana și tot aici a scris și două doctorate despre Francesco Guicciardini. În 1927 se întoarce în România și primește postul de profesor universitar de istorie mondialā la Universitatea din Iași, și ulterior și rolul de administrator al aceleiași instituții. Timp de 8 ani va fi directorul Teatrului Național din Iași iar din 1947 va primii postul de profesor universitar de istorie la București.

Contribuția în lumea literară începe în 1930 cu cartea "Contribuții la problema Orientului" și continuă cu "Renașterea și reforma" în 1941, "Tudor Vladimirescu" în 1945 și "Renașterea" în 1964. Cea din urmă carte a apărut la editura Științifică în varianta cartonatā și cartonatā cu supracopertă.

Anii de studiu asupra acestui domeniu și-au pus amprenta în cele aproape 500 de pagini despre acest episod ce avea să schimbe istoria artei. Totul a pornit de la economie și așa, la nivel global, oamenii de știință și artiștii au decis să schimbe ceva, să aducă ceva nou pe piață pentru a da un refresh la cultura de până acum. Totul a pornit în Italia unde pictori precum DaVinci sau Bellini s-au inspirat din bogăția familiei de Medici și au conceput stiluri noi. Nu trebuie să uităm nici de filosofie pentru că în acest domeniu umaniștii au ales să tolereze mai mult și să explice pe înțelesul tuturor ce au de spus. Chiar dacă a fost cea mai importantă mișcare culturală, s-a terminat la fel de repede pe cât a început. Din cauza reformelor religioase din Germania și a decăderii economice italiene, totul a luat sfârșit. Au existat și oameni ce au luptat în acest sens, cum ar fi Spinoza sau Descartes dar acum totul a rămas istorie.