Cartea Despre îngeri, scrisă de Andrei Pleșu, a apărut în primă ediție la Editura Humanitas în anul 2003. Ulterior la aceeași editură a fost republicată în anul 2005.
Proiectul acestei cărți despre îngeri a apărut înainte de 1989, când accesul la o bibliografie consistentă era mai mult decât dificil, iar perspectiva unei publicări - improbabilă. Interesul pentru acest subiect s-a născut pe două niveluri: mai întâi, se părea că în ciuda "farmecului" și a relevanței sale teologice, el nu se bucura, în mod suficient, de atenția dogmaticii contemporane; apoi, după ce, în Minima moralia, se încercase o "etică a intervalului", unde îngerii păreau că sunt, în plan ontologic, reflexul firesc al spațiilor intermediare.
Cartea de față are două părți. Prima, o "introducere în angelologie", își propune să aducă dinaintea cititorului rubricile mari ale domeniului. E o selecție, prelucrată, a notelor lui Andrei Pleșu de curs, și i s-au părut potrivite să păstreze tonul discursului didactic. Opțiunea pentru retorica prelegerii universitare a rezolvat de la sine dilema: adresare directă, cordială, provocator-descriptivă (cu indicațiile bibliografice de rigoare). A doua parte a cărții este în același timp mai liberă și mai sobră. Ea preia, pentru a specifica sau adânci, teme din prima parte, sau deschide teme noi. Și aici sunt utilizate, uneori, note de curs, dar textul e mai puțin oral, mai analitic.
Ansamblul suferă, totuși, de o anumită criză de statut. Unele libertăți eseistice alternează cu mici accese de pedanterie, vanitatea erudită nu exclude câteva candori misionare. Cu alte cuvinte, pe alocuri, discursul nu este nici destul de academic (din cauza diverselor neglijențe tehnice și frivolități), nici destul de dezinhibat (din cauza scrupulelor documentare).
Dorința scriitorului a fost să facă din îngeri un subiect plauzibil pentru cititorul de azi, de regulă sceptic, de cele mai multe ori incult teologic, dar care a păstrat un rest de curiozitate și onestitate intelectuală. Altfel spus, Pleșu s-a străduit să redea angelologiei demnitatea culturală și relieful existențial pe care a crezut că le merită.