Andrei Plesu - Pitoresc si melancolie

Andrei Pleșu s-a născut 23 august 1948 la București în familia doctorului chirurg cu același nume. O parte din școală a făcut-o la Sinaia și la Buzău însă tot la București a terminat și apoi s-a înscris la Facultatea de Arte Plastice, secția istoria și teoria artei. În 1980 publică lucrarea ce îi va aduce diploma de doctorat, despre care vom vorbi mai jos, și la doi ani distanță va fi exclus din PCR din cauza unei lucrări pe semne spirituale. Cu această ocazie a fost expulzat la Tescani și i s-a luat dreptul la semnătură. A încercat să reajungă la inima lui Ceaușescu prin câteva scrisori însă nu știa că întreaga operațiune a fost orchestrată de el pentru a scăpa de așa-zișii intelectuali. A început să acorde interviuri în străinătate alături de Mircea Dinescu și pentru asta a fost arestat la domiciliu și păzit non stop de securitate. După ce în sfârșit regimul a picat a înființat revista Dilema Veche, a devenit ministru al culturii și membru al CNSAS. Așa a aflat că el împreună cu ceilalți colegi din branșă nu au avut nici o vină în trecut și a ieșit din funcție patru ani mai târziu.

Viața sa de scriitor a fost de asemenea stufoasă, a scris câteva zeci de cărți în România dar și în străinătate, printre care Obscenitatea publică, Minima moralia, Jurnal de la Tescani sau Despre îngeri.

Cartea "Pitoresc și melancolie" a apărut pentru prima dată la editura Univers în 1980. Ulterior au urmat edițiile oferite de Humanitas în 1992, 2009 și 2013.

Arta a început acum mii de ani, de pe vremea când se desena în peșteri însă de această dată ne vom duce mai aproape de prezent, mai exact când au început picturile pe pânză. La început se făceau portrete, scene de luptă sau icoane închipuite în mii de feluri și întrebarea care ne macină este: Când apare natura în arta strămoșilor noștri? Peisajele nu erau la modă la acea vreme și de abia dacă găseai pe cineva care să redea frumusețea unui lac sau a unei păduri. Această drumeție culturală ne-o explică Andrei Pleșu pas cu pas, cum au ajuns să fie apreciate, cum s-au gândit să exprime o părticică din natură și cum au renunțat la vechile obiceiuri. Totul a pornit din Renașterea italiană și continuă și în ziua de astăzi, Caravaggio, Van Gogh sau Rembrandt sunt doar câteva exemple cunoscute ce au avut curajul de a se afișa în peisaj.