„Omul este o citadelă!”, spune Antoine de Saint-Exupéry. Căci omul dărâmă zidurile în căutarea libertății, în lupta pentru regăsirea sinelui și pentru domolirea sufletului.
Cu toții îl cunoaștem pe Antoine de Saint-Exupéry pentru capodopera "Micul Prinț”, însă această nu este singura scriere măreață a autorului. De-a lungul timpului, Exupéry își expune talentul în numeroase opere, printre care romane, articole și proză scurtă.
Romanul „Citadela" este format din notițele autorului păstrate în taină, în vremuri de război. Cartea avea să fie publicată la scurt timp după moartea acestuia, în 1948 și este redactată sub forma unui jurnal intim. Este imperios necesar să subliniem faptul că scriitorul nu a oferit operei sale un subiect anume ori o acțiune bine conturată. Căci acesta-i stilul caracteristic al lui Exupéry, are o vocație extraordinară și o putere de evocare deosebită.
Am putea, fără teama de a greși, să încadrăm romanul în rândul scrierilor cu caracter filozofic. Întrebări despre existența divinității, legătura dintre om și Dumnezeu, relația om-natură, sunt doar câteva subiecte pe care autorul le tratează în manuscrisul său.
„Citadela” este o alegorie adusă omului, un eseu despre umanitate, cuprinzând lungi pasaje descriptive, imagini fascinate și acele părți ale lumii pe care alți autori nu au curaj să le expună. Suntem martorii unor furtuni de nisip spectaculoase, ne „plimbăm” prin câteva orașe aflate sub asediu și însoțim într-o călătorie inițiatică câteva personaje stranii.
Jurnalul francezului este mai degrabă un jurnal al gândurilor, fără a descrie în detaliu evenimente, ori locuri. Exupéry descrie oameni, comportamente, dar, mai ales, descrie suflete. În amalgamul de stări pe care autorul le așterne pe hârtie, încearcă să găsească și câteva răspunsuri la întrebări fundamentale.
Cine este omul? De unde se trage și încotro merge? Există o divinitate absolută? Sufletul poate trăi și dincolo de moartea trupului? Ce este capabil omul să sacrifice pentru a nu fi privat de atât de prețioasa-i libertate? Toate aceste întrebări sunt atent așezate în paginile romanului, iar răspunsurile, deși speculative, vin treptat. Scriitorul, bazându-se pe vasta-i experiență de viață, reușește cumva să zugrăvească un univers diferit, aproape utopic, în care cititorul este invitat încă din incipitul operei.
Metafore scurte, pasaje emoționante și câteva trimiteri către sfera religioasă vor clasa jurnalul lui Antoine de Saint-Exupéry în rândul celor mai căutate cărți la nivel internațional.
Câteva referiri la legenda turnului Babel ne vor atrage atenția în mod deosebit. Exupéry accentuează astfel goana omului de a se alătura altor oameni, de a se înțelege cu aceștia și de a porni într-o căutare neobosită a sinelui. Trimiteri la izvoare istorice din Antichitate, la scrieri biblice ori la evenimente religioase care au marcat imaginarul colectiv, toate acestea vor delecta cititorii de pretutindeni.
În rafturile anticariatului nostru sunt disponibile mai multe ediții ale mai multe ediții ale cărții lui Antoine de Saint-Exupéry, după cum urmează: Junimea (1977), RAO (1992).