Filtre:
Edituri
Pret
An aparitie
19381998
Limba
Coperti
Colectii
Filtrează
Carti Anton Dumitriu
Ordonează
Vezi detalii
Anton Dumitriu - Eseuri. Stiinta si cunoastere, Aletheia, Cartea intalnirilor admirabile
Despre Anton Dumitriu
Profesor, filosof, publicist, om politic si diplomat roman. S-a nascut la 19 martie 1905, la Braila, unde a urmat studiile elementare si liceul. In timpul liceului, indrumat fiind de profesori eminenti precum N. Stanescu, Liviu Macedonescu, Mihail Bogdanescu si Vasile Gora, a inceput prin a scrie, cu rubrica permanenta, cronici stiintifice la ziarul Curierul din Braila, publicand, apoi, articole la Ziarul stiintelor populare si al calatoriilor din Bucuresti. Dupa absolvirea liceului, s-a inscris la Facultatea de stiinte si Facultatea de Litere si Filosofie ale Universitatii Bucuresti. Inca din timpul studentiei s-a remarcat ca fiind un adept al liniei maioresciene a culturii romanesti si un remarcabil adversar al ideilor propagate in acea vreme la Universitatea din Bucuresti de catre un alt brailean, Nae Ionescu.
In anul 1929 obtinea licenta in matematici, iar in 1930 absolvea si filosofia. In perioada 1929 - 1933 era profesor de matematica la Scoala Normala si la Scoala Comerciala Superioara din Braila, iar mai tarziu, incepand cu 1933, cand a publicat Valoarea metafizica a ratiunii, si pana in 1938, va functiona la liceele M. Eminescu si Gh. Lazar din Bucuresti. Din anul 1934 a fost numit si asistent la Catedra de geometrie descriptiva a Scolii Politehnice din Bucuresti. In anul 1938, Dumitriu si-a sustinut teza de doctorat cu titlul Bazele filosofice ale stiintei, notata de catre P.P. Negulescu si Constantin Radulescu-Motru cu calificativul Summa cum laudae, ca mai apoi, dupa un procedeu tipic maiorescian, sa fie chemat de catre P.P. Negulescu, ca asistent al sau, la Facultatea de litere si filosofie a Universitatii Bucuresti, pentru a preda un curs de logica matematica.
Perioada 1937-1939 o va marca prin functia de prim redactor la saptamanalele democratice Lumea Romaneasca si Facla (1939-1940), conduse de scriitorii Zaharia Stancu si, respectiv, Ion Vinea. Intre 1942-1946 conducea grupul Stiinta si cunoastere, dar si revista Caiete de filosofie, la care a colaborat cu O. Onicescu, Dan Barbilian, Gr. C. Moisil, Al. Mironescu, Camil Petrescu, caruia i-a predat ore de matematici, Mircea Florian. Alaturi de S. Stoilov, Iorgu Iordan si altii, in 1944 a semnat curajosul memoriu al intelectualilor adresat dictatorului fascist Ion Antonescu, in care se cerea iesirea Romaniei din razboiul impotriva puterilor aliate. Intre anii 1944-1946 era director al saptamanalului Democratia.
Cariera sa a facut un salt important in 1943, cand a devenit profesor titular al catedrei de logica la Universitatea din Bucuresti. In acelasi a publicat volumele Orient si Occident si Logica polivalenta (1943). in 1947 primeste premiul Vasile Conta al societatii Gazeta matematica, pentru intreaga activitate stiintifica. In anul 1948 ii aparea volumul Logica noua, pentru care a primit premiul Gheorghe Asachi al Academiei Romane. In luna decembrie a anului 1948, in buna si onorabila traditie romaneasca, a fost concediat de la Universitatea Bucuresti din cauza epurarilor comuniste; ulterior i s-a intentat un proces cu substrat politic. In urma acestei mascarade a fost condamnat la 12 ani de inchisoare cu executare fara a fi putut fi gasit vinovat pentru vreo infractiune reala. Din aceasta pedeapsa a executat 4 ani, in Penitenciarul Vacaresti si Caransebes.
In anul 1964 a fost numit cercetator stiintific principal, iar apoi sef al sectorului Logica clasica la Centrul de logica al Academiei Romane de unde in anul 1971 s-a pensionat la cerere. Ca recunoastere a meritelor sale stiintifice, Institutul de stiinte umane din Urbino l-a numit profesor onorific in 1969, iar trei ani mai tarziu, la Facultatea Libera de Filosofie Comparata din Paris. Desi invitat acolo pentru o serie de conferinte la Sorbona, i s-a refuzat iesirea din tara pe motive politice, asta in timp ce mari actuali disidenti romani se plimbau in voie, pe la diverse burse sau lectorate, in toata Europa. Intre anii 1966 si 1990 a publicat un numar de 11 carti de logica si filosofie, intre care monumentala Istorie a logicii. De asemenea, a publicat numeroase lucrari stiintifice si a redactat articole despre Hilbert, Lautman, Nicod si Poincare pentru Dictionnaire de philosophes.
In 1969 era ales membru Academiei Mediteraneene din Malta, in 1970 membru al Centrului superior de logica si stiinte comparate din Bologna, iar in anul 1980 este ales membru al Academiei Marchese din Ancona iar din 1989 membru corespondent al Societatii de filosofie din Toulouse. In anul 1990 a refuzat statutul de membru al Academiei Romane. Ca un fapt exceptional, dupa anul 1990, accepta premiul acordat de prefectul judetului Cluj Grigore Zanc pentru lucrarea Homo Universalis. Anton Dumitriu s-a stins din viata la 8 ianuarie 1992. In memoria sa, scoala nr. 10 din Braila se numeste "Anton Dumitriu" din octombrie 2010.
Lucrari: Valoarea metafizica a ratiunii (1933, reeditare in 2001); Logica noua (1940); Logica polivalenta (1943); Orient si Occident (1943); Paradoxurile logice (1944); Curs de istoria logicii (1947-1948); Solutia paradoxurilor logico-matematice (1968); Mecanismul logic al matematicilor (1968); Istoria logicii (1969); Teoria logicii (1973); Philosophia mirabilis (1974); Cartea intalnirilor admirabile, 1981; Aletheia (1984); Eseuri (1986); Culturi eleate si culturi heracleitice (1987); Homo universalis. Incercare asupra naturii realitatii umane (1990); Jurnal de idei (2014).
Cărți populare scrise de Anton Dumitriu: Istoria logicii
sus
- Poţi plăti online prin intermediul procesatorului Netopia Payments
- Urmăreşte-ne pe facebook pentru a fi la curent cu promoţiile PrintreCarti.ro
Copyright © 2014-2024 PrintreCarti.ro