Despre Anton Pann
Antonie Pantoleon Petrov, viitorul Anton Pann, s-a născut în jurul anului 1796 la Sliven, astăzi în Bulgaria, în nordul oraşului Stara Zagora, atunci în Imperiul Otoman. Peste ani, Eminescu se va referi la el ca fiind isteţ ca un proverb. A fost poet, profesor şi compozitor de muzică religioasă, folclorist, publicist. Este cel care a compus linia melodică pentru Deşteaptă-te române, imnul Ţării. Tatăl său, presupus a fi fost cuţovlah, de meserie căldărar sau arămar, moare în 1806, lăsând în urmă trei băieţi. Mama sa, Tomaida, pleacă, odată cu începerea războiului ruso-turc, în nordul Dunării, ajungând să se stabilească la Chişinău. Anton intră în corul bisericii mari din Chişinău şi din această perioadă începe să semneze Anton Pann. Ceilalţi doi fraţi intră în armata rusă şi mor în 1809, în timpul asedierii Brăilei.
În 1812, Anton Pann şi mama sa pleacă la Bucureşti, unde tânărul, care deja cunoştea româna, greaca, bulgara, turca şi rusa, devine paracliser la biserica Olari, apoi cântăreţ de strană la biserica Sfinţilor. Se înscrie la şcoala de muzică psaltică a lui Dionisie Fotino. Din 1816 până în 1819 studiază la şcoala lui Petru Efesiul de pe lângă biserica Sfântul Nicolae Şelari. Aici va deprinde şi arta tiparului, ajungând, la finalul acestei perioade, directorul tipografiei, la care va publica Axionul în româneşte. Colaborează cu ieromonahul Macarie şi cu protopsaltul Grigorie la traducerea în româneşte a cântărilor liturgice. În 1820 se căsătoreşte cu Zamfira Agurezean. Căsnicia lor va dura doar şapte ani şi vor avea un fiu, Lazăr, cu care tatăl va avea diferende destul de mari, Lazăr nefiind atras defel de studiu. Anton Pann îl va dezmoşteni, dar îl va repune în drepturi prin testamentul să final, lăsându-i în grijă şi tipografia.
În timpul răscoalei lui Tudor Vladimirescu pleacă la Braşov, intrând psalt la Biserica Sfântul Nicolae din Schei, iar în 1822 revine la Bucureşti. În 1826 este dascăl la o şcoală a episcopiei din Râmnicu Vâlcea, predă muzică psaltică maicilor de la Dintr-un lemn. Se îndrăgosteşte de Anica, nepoata stareţei acestei mănăstiri de lângă Govora şi pleacă cu ea la Braşov, unde trăieşte timp de zece ani în concubinaj, având un fiu, Gheorghiţă, ce moare de mic, şi o fată, Anica. Cântă la biserica Sf. Nicolae şi începe să scrie din ce în ce mai mult. În 1830 este în Bucureşti, predând la şcoala de pe Podul Mogoşoaiei şi tipărind masiv până la sfârşitul vieţii, întâmplat pe 2 noiembrie 1854, din cauza tifosului. Anton Pann este înmormântat în curtea bisericii Lucaci.