Poet, publicist, compozitor și traducător, Anton Pann se naște pe teritoriul Bulgariei, într-o familie de aromâni. Se presupune că scriitorul învață limba română în timpul șederii în Basarabia, unde, mai târziu, devine corist la o biserică din Chișinău.
Se mută la București în jurul anului 1812, unde urmează calea bisericească. Alte surse biografice susțin participarea lui Anton Pan la cursurile lui Gheorghe Lazăr, însă această informație nu este dovedită. Traiul la capitală nu pare să îi aducă vreun beneficiu scriitorului si acesta decide să își schimbe din nou domiciliu ,de această dată alegând Brașovul. Ajuns la poale de munte, Anton Pann deprinde talentul scrierii de la maestrul Ion Barac.
Schițează proză scurtă și versuri pentru o bună perioadă de timp, însă fără prea mare succes. Încearcă să își găsească orice altă profesie care să îi asigure un venit și, prin urmare, acceptă să predea lecții de muzică la o școală locală pentru o leafă ce abia îi permitea să se întrețină. O bună bucată de vreme, jonglează între orele de muzică, cântările bisericești și compunerea de versuri.
Diverse surse afirmă că Anton Pann ar fi autorul Imnului Național al României, „Deșteaptă-te, române!” însă acest fapt a stârnit, de a lungul anilor, o serie de controverse. După 1830 scrie cu precădere fabule și poezii pe care reușește să le vândă la diferite gazete ori tipografiilor bisericești. Este cunoscut publicului larg pentru scrieri precum „Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea", „Cântătorul beției” sau „Povestea vorbii”.
„Povestea vorbii" apare pentru prima dată în 1947 și cuprinde o serie de proverbe și anecdote, surprinse din perspectiva moralistă a autorului. Pann încadrează în acest manuscris toate defectele umane, schițând portrete și formulând povețe. Autorul ne explică proverbe cunoscute, aforisme și metafore pe care le folosim cu toții, poate fără a le cunoaște adevăratul sens.
De asemenea, ne sunt prezentate diferite obiceiuri des întâlnite ori evenimente ce marchează viața cotidiană a fiecăruia dintre noi. Ce este căsătoria? Ce este făgăduința? Ce este timpul? Toate aceste întrebări își găsesc răspunsul în paginile cărții lui Anton Pann.
Într-o notă clasică, uneori amuzantă sau moralizatoare, autorul captează interesant momente pe care noi, muritorii, le omitem în goana noastră cea de toate zilele. Întâlnim diverse tipologii umane și numeroase caracterizări, îndeosebi morale, ale personajelor lui Pann.
Ne identificăm cu fapte, ori emoții și parcurgem în tihnă paginile manuscrisului. Deși îngălbenită de timp, opera lui Anton Pann este încă una de actualitate, iar învățămintele pe care acesta ni le transmite prin condei vor dăinui veșnic.
Este interesant să menționăm că întreaga operă semnată de Anton Pann este învăluită într-o simbolistică religioasă aparte. La doar un click distanță, pe site-ul anticariatului nostru, sunt disponibile mai multe ediții ale cărții, după cum urmează: Albatros (1986), Editura pentru Literatură (1967), Facla (1991), Minerva (1982).