Romancier portughez connteporan. S-a nascut la 1 septembrie 1942 (Lisabona, Portugaia), si provine dintr-o familie din marea burghezie portugheza. Mergand oarecum pe urmele tatalui sau, un cunoscut neurolog si profesor la Scoala de Medicina din Lisabona, Antunes a luat o diploma de medic cu specializare in psihiatrie, profesie pe care o practica si in prezent cu jumatate de norma.

Din 1971 pana in 1973 a fost medic militar in Angola, unde portughezii au petrecut aproape cincisprezece ani luptand intr-un razboi demoralizator si in cele din urma nepopular - similar in multe privinte cu razboiul din Vietnam - intr-o incercare sortita esecului de a mentine controlul asupra coloniei vechi de secole.

Razboiul colonial si slujba sa la un spital de psihiatrie, impreuna cu amintirile din copilarie si experientele sale in relatii (a fost casatorit de doua ori si divortat de doua ori), au furnizat cea mai mare parte a materiei prime fictionale a autorului, in special in primele sale carti.

A facut primii pasi catre cariera literara prin versuri, publicand un poem intr-un ziar din Lisabona la varsta de 14 ani. Desi este un cititor asiduu de poezie pana in prezent, in timpu studiilor universitare a trecut la fictiune, producand si distrugand diverse romane pana cand a publicat in cele din urma Memoria do Elefante (1979; Memoria elefantului) la varsta de 37 de ani.

Cel de-al doilea roman publicat, Os Cus de Judas (1979), i-a adus recunoastere internationala, fiind editat in mai mult de douasprezece tari si limbi. Antunes a fost primul romancier portughez care a descris in detaliu si fara menajamente experienta razboiului colonial, dar succesul sau de critica a avut mai putin de-a face cu ceea ce a spus, ci mai degraba cu modul in care a spus-o.

Cel de-al treilea roman publicat de Antunes, Conhecimento do Inferno (1980; "Bine ati venit in iad", traducerea libera, dar potrivita a titlului), completeaza o trilogie sincer autobiografica, revizitand frontul de lupta din Angola, dar patrunzand mai ales in micromondul spitalului de psihiatrie in care lucreaza autorul insusi.

Explicacao dos Passaros (1981; tradusa ca Explicatia pasarilor) abordeaza un teren nou, atat din punct de vedere tematic, cat si stilistic. Aplicata pentru prima data in Conhecimento, tehnica sa „polifonica”, in care voci incrucisate apartinand diferitelor personaje in diverse perioade de timp constituie panza narativa, este perfectionata aici si va deveni un semn distinctiv pentru aproape toate romanele viitoare.

Fado Alexandrino (1983; tradus ca Fado Alexandrin) este cea mai incapatoare lucrare a autorului, care invita la comparatie cu Tolstoi sau Gogol, doi dintre scriitorii pe care Antunes ii admira cel mai mult. La fel ca Razboi si pace sau Suflete moarte, Fado incearca sa descrie o natiune si o epoca - Portugalia in anii de tranzitie din 1972 pana in 1982 -, iar cartea este impartita cu sobru in trei sectiuni de 12 capitole, intitulate Inainte de revolutie, In timpul revolutiei si Dupa Revolutie.

Scrierile sale au continuat intr-o innoire lingvistica constanta cu urmatoarele romane: Exortacao aos Crocodilos, Nao Entres Tao Depressa Nessa Noite Escura, Que Farei Quando Tudo Arde?, Boa Tarde as Coisas Aqui em Baixo), care au fost bine primite de critica si care au marcat definitiv fictiunea portugheza din ultimii ani. In anul 2007, autorul portughez a fost distins cu Premiul Camoes, cel mai important premiu literar in limba portugheza. In 2008, Ministerul francez al Culturii i-a acordat insemnele de Comandor al Ordinului francez al Artelor si Literelor.

Opera: Memoria de Elefante (1979); Os Cus de Judas (1979); Conhecimento do Inferno (1980); Explicacao dos Passaros (1981, Explicatia pasarilor); Fado Alexandrino (1983, Fado Alexandrin); Boa Tarde as Coisas Aqui em Baixo (2003); Exortacao aos Crocodilos (1999, Cuvant catre crocodili); Nao Entres Tao Depressa Nessa Noite Escura (2000, Nu intra atat de grabit in noaptea intunecata); Que Farei Quando Tudo Arde? (2001); Boa Tarde as Coisas Aqui em Baixo (2003, Buna seara lucrurilor de aici); Eu Hei-de Amar uma Pedra (2004); Ontem Nao te vi em Babilonia (2006); O Meu Nome e Legiao (2007); O Arquipelago da Insonia (2008); Sobolos Rios Que Vao (2010, Pe raurie ce duc..); Que Cavalos Sao Aqueles Que Fazem Sombra no Mar? (2009); Comissao das Lagrimas (2011); Nao e Meia-Noite quem quer (2012, Ordinea naturala a lucrurilor); Caminha Como Numa Casa em Chamas (2014); Da Natureza dos Deuses (2015).