Aristofan - Teatru

Cunoscut gânditor al Antichității timpurii, Aristofan se trage din Grecia și își iubește nespus patria. Trăiește în cetate, alături de sofiști și alți oameni învățați ai veacurilor, iar de la aceștia culege cele mai reprezentative învățături, pe care se va strădui să le ducă mai departe prin intermediul operelor sale. Este fascinat de ideile compatrioților săi, îl preocupă arta înaltă, pictura și istoria omenirii, dar, mai ales, istoria poporului său, atât de zbuciumată și plină de confruntări militare fără precedent. Aprofundează latina și chiar se încumetă să scrie texte literare in aceasta limbă. Pornește într-un pelerinaj in teritoriile învecinate Greciei, este copleșit de locurile văzute și de oamenii întâlniți, dar întotdeauna se întoarce acasă. Participă la celebrele reuniuni din Agora și îl surprinde imprevizibilitatea politică a vremurilor, dar se ține departe de acest sector.

Aristofan nu caută, ca Platon sau Aristotel, un țel, nu caută să împlinească un ideal și nu urmărește o anumită idee. Aristofan caută să aducă veselie pe chipurile publicului sau, caută să transmită mai departe legende adunate de prin toate colțurile patriei sale, iar multe dintre operele sale sunt despre oameni, despre viața simplă în cetate și despre importanța educației în progresul unei societăți.

Totuși, în perioada sa de glorie, autorul se axează îndeosebi pe opere de teatru, pe scrieri simple, dar pline de înțeles, care vor dăinui peste veacuri. Redactate în greacă veche, în mai multe acte, piesele de teatru semnate de Aristofan sunt simple, dar complexe în același timp, însumând un număr mare de personaje și concentrându-se asupra unui singur punct culminant. Marile teatre ale lumii vor fi surprinse de lucrările antice pe care gânditorul le-a lăsat moștenire, iar reinterpretările acestora vor face înconjurul lumii.

Semne mistice, legende și personaje antice celebre se reunesc în piesele de teatru atât de cunoscute și de apreciate astăzi. Înfățișarea cetăților vremii, Sparta, Troia sau Micene este magistrală, iar maniera originală de relatare este de-a dreptul extraordinară.

O adevărată pledoarie pentru vechi, un refugiu binemeritat al cititorului, o reîntoarcere in timp, în vremuri cunoscute numai prin intermediul manualelor de istorie, asta reușește să transmită gânditorul cu ale sale manuscrise. La Aristofan, tragedia nu lovește personajele, zeii își fac apariția, dar rareori intervin în treburile eroilor. Umanitatea și zeitatea, cerul și pământul, focul și apă, sunt numai câteva elemente care se vor îmbina magistral in teatrul gândit de scriitor. Adesea, antagoniștii apar, dar impactul lor vine cumva într-o manieră moralizatoare, iar eroii nu obișnuiesc să poarte războaie cu aceștia.

Astăzi, scrierile de genul stau la loc de cinste în literatura clasică, iar Aristofan este privit precum părintele comediei autentice. Piesele de teatru ale autorului pot fi găsite pe site-ul nostru in ediția de la editura de Stat pentru Literatură și Artă (1956).