Aristotel - Etica nicomahica

Fiind cunoscut ca cel mai mare filosof al Greciei antice, Aristotel s-a născut în anul 384 Î.H în Stagira, Grecia. Tatăl său era doctorul regelui Midas al II-lea, iar mama sa provenea dintr-o familie aristocrată. Ai putea crede că toate acestea i-au adus lui Aristotel o viață roz, fără griji, însă acesta a rămas orfan încă de mic copil. Își petrece primii ani din viață între Stagira și Pella, iar la 17 ani pleacă la Academia lui Platon pentru a începe studiile. Aici va petrece 20 de ani, mai întâi ca elev, apoi ca profesor pe care toți l-au îndrăgit. După moartea mentorului său, Platon, băiatul pleacă în Missia și devine consilierul despotului Hermias. Această perioadă îi va permite să studieze politica și formele de conducere ceea ce îl inspiră în a scrie manuscrise întregi. Pe la vârsta de 40 de ani este chemat la curtea regelui Filip al II-lea pentru a-i educa fiul, cel care va deveni Alexandru cel Mare. Revine la Atena unde deschide propria sa școală pe care după moartea sa din 322, o va conduce Teofrast, cel mai bun discipol al său.

Printre cele mai cunoscute opere al autorului se numără: ”Statul atenian”, ”Metafizica”, ”Retorica” și ”Despre suflet” pe care ți le recomand dacă ești la început în lumea filosofiei.

Opera ”Etica nicomahică” a fost scrisă în jurul anului 350 Î.H în limba greacă. Dacă îți dorești să o studiezi, pe site-ul nostru poți comanda chiar acum următoarele ediții: editura Științifică și Enciclopedică, 1988; editura Antet, 2001; editura Iri, 1998 și editura Humanitas, 2006.

În acest manuscris format din 10 cărți facem cunoștință cu virtutea, adică ceea ce este mai bun în om sau moralitatea unui grup. Numele cărții nu este nici el întâmplător; cartea a fost editată de fiul lui Aristotel, Nicomahus, pentru că tatăl său a considerat-o doar un curs neinteresant pentru discipolii săi.

Etica nicomahică se aseamănă în mare parte cu etica eudemică, însă ce avem în față acum este o variantă îmbunătățită. Ambele vorbesc despre fericire și despre virtute însă într-un mod diferit. Ideea principală de la care pornesc toate cărțile este întrebarea ”Care este binele?”. Aristotel ar fi putut să întocmească o listă cu ce este bine pentru el și cum ar arăta binele în viziunea lui, dar ar fi fost prea simplu. El începe să caute binele de la cel mai înalt nivel, un bine care ar fi la fel pentru toți, nu doar pentru o parte a populației și astfel își dă seama că este dezirabil în sine, nu este dezirabil pentru un alt lucru, și toate celelalte lucruri sunt dezirabile pentru el. Oamenii au nevoie de dorințe pentru a avea scopuri și au nevoie de scopuri pentru a avea un motiv de trai. Dacă nu am avea dorințe, spiritul nostru ar fi sterp, iar sufletul nostru ne-ar părăsi. Dacă îți dorești să afli mai multe despre bine, dorință, curaj și etică, te încurajez să începi chiar acum cartea.