Arthur Hailey - Manuitorii de bani

Arthur Hailey, născut la 5 aprilie 1920, în Anglia, a fost un cunoscut scriitor britanic. Romanele sale, printre care se numără "Airport" și  "The Moneychangers", vânzându-se în peste 170 de milioane de copii, fiind traduse în 38 de limbi.

Cartea "Mânuitorii de bani", apărută pentru prima oară în anul 1975, aduce în prim-plan politica internă a unei bănci americane de prestigiu, First Mercantile American, al cărui președinte este bătrânul Ben Rosselli. La începutul romanului, Rosselli îi invită pe toți managerii, dar și pe câțiva funcționari mai vechi ai băncii, în sala de consiliu aflată în blocul turn al FMA. Se strânseseră aproximativ douăzeci de persoane, vorbind liniștit în grupuri, așteptându-l pe Ben să-și facă apariția. Sprijinindu-se într-un baston, acesta apăru în ușa sălii de consiliu, îmbrăcat într-o jachetă neagră tipică bancherului, nelipsită jiletcă cu buzunar pentru ceas, peste care avea atârnat un lanț subțire de aur, lumea fiind surprinsă de cât de mult semăna Ben cu primul Rosselli, Giovanni, cel care înființase banca în subsolul unei băcanii cu peste o sută de ani în urmă. După ce schiță un zâmbet fugar, Ben Rosselli îi anunță că este pe moarte, doctorii spunându-i că nu mai are mult de trăit, cauza fiind un cancer pulmonar, mult mai avansat. Sala se cufundă într-o liniște mormântală, nimeni nu se mai mișca, nu mai vorbea, sunetele provenite din afară pătrunzând slab, precum țăcănitul înfundat al unei mașini de scris, bâzâitul aerului condiționat, huruitul unui avion ce străbătea cerul. Deși nimeni nu știa, el venise pentru ultima oară la bancă. Din acest moment, doi directori de rang înalt, pregătiți pentru succesiune, își încep lupta pentru funcția de președinte și director general al băncii. Unul dintre ei este Alex Vandervoort, onest, muncitor, fiind focusat pe creșterea FMA prin retail-banking, îmbrățișând tehnologia emergentă; celalalt este Roscoe Heyward, priceput în strategia băncii, având o minte disciplinată și oțetită. După încheierea întrunirii, Heyward părăsi printre primii sala de consiliu, având de rezolvat două probleme urgente: una dintre ele era aceea de a asigura o tranziție lină a puterii, după moartea lui Rosselli; a doua era de a-și asigura numirea ca președinte și director general. Deși Vandervoort fusese mereu privit drept urmașul preferat al lui Rosselli, acesta nu se așteptă că va fi nevoie atât de curând să-și intre în rol. Alex se angajase la FMA cu doar doi ani în urmă, înainte fiind un funcționar la Rezerva Federală, Rosselli însuși insistând să se transfere la ei în vederea unei eventuale promovări la conducere. Pe atunci, Ben îi spusese că peste aproximativ cinci ani își dorea să predea conducerea băncii cuiva care să poată mânui în mod eficient sume mari de bani, dând rezultate profitabile, căci acesta era singurul mod prin care un bancher își putea demonstra forță. Dintotdeauna, Ben își dorea să lasă la conducerea băncii un om care să nu uite vreodată faptul că micii depunători au fost întotdeauna puternica lor temelie. Pe măsură ce cititorul îl apreciază din ce în ce mai mult pe Vandervoort, el află mai multe despre viața lui personală tulbure, avansarea lui în cercurile bancare venind în timp ce căsătoria lui se destrăma. În timp ce cei doi se luptă pentru postul de președinte al băncii, în roman sunt expuse și diverse probleme care implică industria bancară, cum ar fi frauda, delapidarea, inflația și tranzacțiile privilegiate.

Cartea "Mânuitorii de bani" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Nemira (1996), Univers (1982) și Nemira (2007) .