Arthur Koestler - Al treisprezecelea trib Khazarii

Arthur Koestler a fost un intelectual de marcă al secolului al XX-lea, cunoscut pentru scrierile sale despre totalitarism, filosofie și știință. A avut o viață tumultoasă, marcată de implicarea în mișcări politice radicale și de o constantă reevaluare a propriilor convingeri.

În cartea "Al treisprezecelea trib: Khazarii", publicată pentru prima oară în anul 1976, Koestler explorează istoria Khazarilor, un popor nomad de origine turcică, care a trăit în regiunea Caucazului și a Mării Caspice între secolele VII-X. Numele tribului pare a fi legat de o formă a unui verb turcic care înseamnă "a umbla". Autorul își începe lucrarea prin a explica motivul scrierii ei, și anume: investigarea posibilei legături dintre evreii așkenazi și khazari. El argumentează că, daca ipoteza sa este corectă, aceasta ar putea combate prejudecățile antisemite, arătând că evreii europeni nu sunt un "corp străin" în Europa. Khazarii formau un stat puternic și independent, fiind un tampon între Imperiul Bizantin și Calufatul Arab. Khazaria era o putere comercială importantă, controlând rutele comerciale dintre Asia și Europa. Cel de-al treilea capitol al cărții este unul dintre cele mai controversate, deoarece in acesta Koestler discută despre adoptarea iudaismului de către elita khazara în secolele al VIII-lea și al IX-lea. Acest capitol se bazează pe documente istorice, precum scrisoarea lui Hasdai ibn Shaprut, un diplomat evreu din Spania, care menționează existența unui regat evreiesc în Khazaria. Autorul citează și surse arabe și bizantine care confirmă prezența evreilor în Khazaria. Totuși, nu există dovezi clare că întreaga populație khazara s-a convertit la iudaism, ci doar conducătorii și o parte a elitei. În secolul al X-lea, regatul khazar a fost atacat de ruși și de alte triburi migratoare, ceea ce a dus la colapsul statului. Koestler speculează că o mare parte dintre evreii khazari s-au refugiat atunci în Europa de Est (Polonia, Ungaria, Rusia), unde s-au contopit cu alte comunități evreiești. Această ipoteză explică, în opinia autorului, creșterea rapidă a populației evreiești în Europa de Est în Evul Mediu. În a cincea parte a cărții, se vorbește despre evoluția evreilor așkenazi, Koestler susținând că cei din Europa de Est au descins în mare parte din khazari, și nu din evreii biblici exilați. Această idee contrazice narațiunea tradițională conform căreia evreii așkenazi provin din diaspora evreiască din Palestina, după distrugerea celui de-al Doilea Templu de către romani în anul 70 e.n. Autorul mai arată și diferențele culturale dintre evreii așkenazi și evreii sefarzi, sugerând că acestea ar putea avea legătură cu originea lor diferită. Dacă teoria khazara este corectă, atunci evreii așkenazi nu ar avea o legătură directă cu Istraelul antic. Acest lucru ar avea implicații politice și sociale, deoarece ar pune sub semnul întrebării argumentul etnic pentru revendicarea Israelului modern. Koestler afirmă că teoria sa nu este menită să submineze identitatea evreilor, ci să clarifice un aspect puțin discutat al istoriei acestora. Autorul încheie cartea printr-o recapitulare a argumentelor sale, subliniind faptul că teoria khazara ar trebui să fie studiată mai în detaliu, considerând că acceptarea acesteia ar putea ajuta la combaterea antisemitismului, demonstrând că evreii europeni nu au fost un grup străin, ci o parte a istoriei Europei. Cartea lui Arthur Koestler a stranit numeroase controverse, fiind criticată atât din punct de vedere științific, cât și din perspectiva consecințelor politice și sociale ale teoriei sale. Lucrarea lui Koestler este considerată mai degrabă o lucrare populară decât una științifică, chiar dacă este bine scrisă și captivantă, aceasta nu respectă standardele academice stricte, conținând multe speculații.

Cartea "Al treisprezecelea trib: Khazarii" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Nagard (1987) și Antet (2002).