Arthur Koestler s-a născut pe 5 septembrie 1905, în Budapesta, într-o familie de evrei asimilați. După ce a absolvit liceul, a început să studieze ingineria la Universitatea Tehnică din Viena, dar a renunțat după scurt timp și s-a mutat la Berlin, unde a început să lucreze ca jurnalist.
În anii '30, Koestler s-a implicat activ în politică, devenind un susținător al stângii radicale și al mișcării comuniste. În această perioadă, a călătorit mult prin Europa și a fost arestat de mai multe ori pentru activități politice.
În 1937, Koestler a publicat romanul "Glisării", care a devenit un succes de vânzări în întreaga Europă și l-a făcut cunoscut ca scriitor. În același an, a vizitat Uniunea Sovietică și a fost dezamăgit de ceea ce a văzut acolo, începând să-și revizuiască opiniile politice.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Koestler a fost un critic vehement al regimului nazist și a scris multe articole și cărți despre atrocitățile comise de germani. După război, s-a mutat în Marea Britanie și a devenit cetățean britanic.
În anii '50 și '60, Koestler a scris mai multe cărți care au stârnit controverse, inclusiv "Intuneric la amiaza", care a fost criticat de unii comuniști pentru că ar fi fost o atacare la adresa ideologiei lor. Koestler a continuat să scrie și să călătorească până la moartea sa, în 1983, în urma unui suicid.
"Intuneric la amiaza" este un roman politic care se concentrează asupra lui Rubashov, un lider comunist în vârstă care este arestat și acuzat de trădare de către propriul partid. Pe parcursul romanului, Rubashov își reamintește momentele importante din viața sa, inclusiv perioada în care a luptat pentru cauza comunistă, dar și trădarea și executarea prietenilor săi. El începe să reflecteze asupra valorilor sale politice și morale, ajungând la concluzia că lupta comunistă pentru putere poate justifica și chiar cere sacrificarea indivizilor.
Pe măsură ce Rubashov este interogat și își dă seama că va fi executat, încearcă să-și ia viața, dar este oprit de gardienii săi. În cele din urmă, Rubashov este judecat și executat, dar își dă seama că va fi considerat un erou de către partid și că moartea sa va fi folosită pentru a inspira lupta comunistă.
Romanul este o satiră socială și politică și a fost inspirată în mare măsură de procesele staliniste din anii '30, în care au fost executați și închiși mulți lideri comuniști din Uniunea Sovietică. Este considerată o capodoperă a literaturii politice a secolului XX și este o lectură obligatorie pentru oricine dorește să înțeleagă natura și consecințele regimurilor politice totalitare.
Romanul a fost primit cu un amestec de entuziasm și controversă la momentul publicării sale, iar astăzi continuă să fie subiectul dezbaterilor în rândul criticilor literari. Unii critici consideră că romanul este o capodoperă a literaturii politice, care explorează cu inteligență și subtilitate natura totalitarismului și efectele sale asupra individului. Ei apreciază stilul narativ al lui Koestler, precum și profunzimea personajelor și temele sale.
Alții critici, însă, susțin că romanul este prea simplist și nu reușește să ofere o imagine adecvată a complexității fenomenului politic și istoric pe care îl abordează. Ei susțin că Rubashov este prea puțin dezvoltat ca personaj și că tema sacrificiului individual în numele cauzei politice este tratată superficial.
În general, "Intuneric la amiaza" a fost lăudat pentru curajul său de a critica regimurile totalitare și de a atrage atenția asupra pericolelor acestora, dar și criticat pentru simplificarea sa excesivă a problemei totalitarismului. Cu toate acestea, cartea continuă să fie citită și studiată astăzi și rămâne o contribuție importantă la literatura politică a secolului XX.
Cartea a fost publicată de editura britanică Jonathan Cape și a fost distribuită de Random House. De-a lungul anilor, cartea a fost republicată de mai multe ori de diferite edituri din întreaga lume, iar traducerile în diferite limbi au fost disponibile pentru cititori în multe țări.