Arthur Rimbaud - Integrala poetica

Poet francez de renume mondial, este cunoscut pentru pledoariile sale poetice și pentru capacitatea de evocare cu care se face remarcat. Scrie poezie încă din copilărie, iar în adolescență participă la fel și fel de concursuri literare. Este un precursor al simbolismului, un ins straniu, care trăiește și respiră poezie. De fapt, poezia este un stil de viață. E drept, va avea o viață zbuciumată și va duce cu sine trăiri și angoase pe care nu le va exterioriza prea ușor. Este interesat cu precădere de istoria literaturii vechi, dar și de felul în care lumea poeziei influențează indivizii în viața de zi cu zi. Suntem purtați de poeziile sale într-un univers vechi și nou deopotrivă, pendulăm cumva în afara timpului și ne lăsăm duși de val, undeva departe, unde nimeni și nimic nu ne poate perturba. Sufletul este elementul central al scrierii sale. El exploatează emoțiile umane și face apel la acestea de fiecare dată când simte că cititorul s-a îndepărtat de scriere.

Este influențat de Baudelaire și pune suflet în fiecare vers pe care îl scrie. Patosul său este al nostru, al tuturor, iar versurile vor fi adaptate pentru public sub formă de muzică. Duce o viață de huzur și cunoaște mare parte din lume în lungile sale călătorii. Scrie o vreme familiei, dar se îndepărtează de aceștia și se lasă pradă viciilor. Intră în conflicte cu alți autori și crede cu ardoare că, prin moarte, își va izbăvi păcatele. Dorința i se împlinește și moare la doar 37 de ani în urma unei cangrene.

Suferința sa este cuprinsă în unele jurnale care nu vor fi făcute publice decât mai apoi, la câțiva ani de la moartea sa. Lucrările sale vor fi păstrate însă pentru eternitate și vor deveni piesă de rezistență în poezia franceză a acelor veacuri. Integrala sa poetică este, de fapt, bazată pe memorie, pe emoție și pe trăiri prin care autorul însuși a trecut. E drept, în scrierea de față el ne prezintă mai mult tehnica cu care se ocupă și cu care jonglează de la o frază la alta. Scrie despre felul în care își organizează ideile și lucrează cumva la psihicul uman, care se adaptează la poezie.

Universul său este cuceritor și colorat, dar plin de o nostalgie subtilă, care îl ca urmări toată viața. Rimbaud este un melancolic absolut, un ins devotat cauzei sale, un înger și un demon care au decis să devină un tot. Poezia lui este ridicată la rang de artă, iar numele său atinge astăzi legenda. Numele său este cunoscut în întreaga lume, iar arta îi este reinterpretată.

Este comparat cu alți mari poeți, romantismul său îl face să fie considerat un Shakespeare mai moderat, iar tragedia cu care narează ne duce cu gândul la marele Zola.

Alți autori îl vor copia, iar în țara noastră va deveni favoritul poeților melancolici, ca Bacovia și Arghezi. Pe site-ul nostru, scrierea aceasta este de găsit în mai multe ediții, dintre care vom aminti: Meridiane (1997), Univers (1999), Eminescu (1991).