Artur Gorovei - Cimiliturile romanilor

Artur Gorovei a fost un cunoscut scriitor, folclorist și etnograf român, născut în data de 19 februarie 1864 la Fălticeni, devenind membru de onoare al Academiei Române în anul 1940. Pune bazele primei reviste de folclor "Șezătoarea", în anul 1892, alături de N. Vasiliu, C. Pavilescu, T. Daniilescu și M. Lupescu, primul număr fiind publicat în data de 1 martie 1892, la Fălticeni. Printre cele mai de seamă lucrări ale lui Artur Gorovei se numără: "Cimiliturile românilor" (1898), "Botanica poporului român" (1915), "L'Art Roumain" (1922), "Monografia orașului Botoșani" (1926), "Noțiuni de folclor" (1933), "Ouăle de Paşti" (1937), "Sbuciumul unui suflet nou" (1939).

Cartea "Cimiliturile românilor", publicată în anul 1898, "cuprinde 491 de capitole, adică 491 de lucruri cimilite, cu 1960 de cimilituri tip și 756 variante, sau un total de 2716 de cimilituri". Cimilituri sau ghicitori, care este deosebirea dintre acestea? Deosebirea dintre ele este aceeași ca între 'gen' și 'specie': fiecare cimilitură este o ghicitoare, însă nu orice ghicitoare este o cimilitură, după cum orice om este o ființă, fără ca orice ființă să fie om. Această specie de ghicitori, cimiliturile, sunt cunoscute în toate părțile țării, însă diferă ușor denumirea după care sunt cunoscute, în funcție de zonă, și anume: în Moldova sunt cunoscute ca 'cinilituri' sau 'cinghilituri', în Bucovina se numesc 'șimilituri', în Ardeal 'ciumelituri'; iar acțiunea de a spune o cimilitură se exprimă prin verbul 'a cinili' în Moldova, 'a șimili' în Bucovina și 'a ciumeli' în Ardeal. Cimiliturile se încep ori cu formula 'ghici ghicitoarea mea', ori se întră direct în descrierea parafrastică a obiectului de ghicit.

"Care este originea cimiliturilor? S-au încercat mai multe explicări. Cred, însă, că în starea actuală a folkloristicei, este a umbla pe dibuite cercând să dai soluțiuni unor probleme așa de grele. De o cam dată ceea ce trebuie făcut mai cu folos, este de a aduna cu sărguință tot materialul folkloric, a-l coordona, a-l studia în comparațiune cu folklorul poporelor străine, si numai când nu va mai fi nimic ascuns, și când unele enigme istorice vor fi resolvate, numai atunci va fi sosit timpul pentru descâlcirea acestor cestiuni."

Printre cimiliturile culese din zona Bucovinei se numără: "Acoperemîntul casei: Am o manta largă, mare, șede pe patru piciore, și rabdă și la ploie și la sore."; "Acul: Omul micuțel face gardul frumușel."; "Aerul: De n'aș fi eu, nime n'ar trăi pe lume."; "Albina: Harnica draga încunjură dumbrava."; "Capra: Terică merică, merge la biserică, vine-acasă și se vaeră".

Printre cimiliturile culese din zona Sucevei se numără: "Cartea: Rădăcină pătrăcină, rar voinic care-o dijghină."; "Călărețul: Trepa lepa pe cărare, hingher mingher pe spinare."; "Cânele: Fugi în grabă până 'n tindă, vivura să nu te prindă."; "Cerul: Am un om mare, mare, noptea îmfloresce și diua pălesce.".

Cartea "Cimiliturile românilor" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Eminescu (1972), Tineretului (1959) și Institutul de Arte Grafice Carol Gobl (1898).