Artur Gorovei, născut pe 19 februarie la Fălticei, a fost un cunoscut folclorist și etnograf român. Urmează clasele primare și gimnaziale la Fălticeni, dând bacalaureatul la Iași. În anul 1892 pune bazele revistei de folclor "Șezătoarea", primul număr fiind publicat la 1 martie, la Fălticeni. Intitulată de către fondatorul ei "revistă pentru literatură și tradițiuni populare", publicația își propunea să culeagă "cugetarea și istețimea minții neamului nostru", având o apariție lunară, întrunind 26 de volume, ultimul dintre acestea fiind publicat în anul 1931, și cuprinzând indecele analitic și alfabetic al celor 15 volume ale revistei.
În deschiderea primului număr, "direcțiunea" a ținut să spună cât mai clar care este ținta urmărită de revista "Șezătoarea": "Fără îndoeală, avem una dintre cele mai frumoase literaturi populare și cu toate acestea, până acum, nici o revistă specială. Folkloriștii noștri, dacă nu sînt destul de cuprinși ca să-și publice colecțiunile și studiile lor în volum, sînt nevoiți a le răzleți prin felurite reviste și foi periodice, foarte anevoios de găsit pentru cercetător. Revista noastră, deschisă tuturor fără nici o deosebire, și-a asigurat colaborarea a multor persoane destoinice în ale poporului, atît din Romănia liberă cît și din părțile ei subjugate, așa că în ea se va oglindi toată cugetarea și istețimea minții neamului nostru."
Printre cărțile publicate de Artur Gorovei se numără: "Datinile noastre la naștere și la nuntă", "Credințe și superstiții românești", "Ouăle de Paști", "Cimiliturile românilor", "Folclor și folcloristică", "Literatura populară", "Descântecele românilor", "Legenda arborilor îmbrățișati", "Noțiuni de folklor".
Cartea "Credințe și superstiții românești", lucrare fundamentală a folcloristicii românești, cuprinde un vast material autentic, compus din peste 4500 de texte, cules din întregul spațiu etnic național. În volum, sub fiecare credință, a fost indicată localitatea de unde a fost culeasă, iar atunci când nu existau datele necesare, a fost trecut numele "culegătorului". Credințele sunt grupate în funcție de obiectele la care se referă, fiind puse în ordine alfabetică, pentru înlesnirea cercetărilor, fiind alcătuit și un indice amănunțit al tuturor lucrărilor la care se referă credințele și superstițiile din această colecție.
Câteva dintre credințele și superstițiile culese din zona Bucovinei spun că: "În ziua de Florii se înghițesc mâțișoare sfinte spre a fi scutit de durerea de grumazi. Tot atunci se ating vitele cu mâțișoare sfințite, ca vitele peste an să fie înflorite, adică frumoase. Mâțișoarele se păstrează și vara, la vreme de zloată, trăsnete și grindină, se pune o crenguță din ele pe foc și se crede că fumul lor împrăștie zloata, trăsnetele și grindina."; "Poporul crede că fiecare om are o stea care la moartea lui cade de pe cer".
În finalul cărți sunt notate câteva credințe despre animale, adunate în urma unui chestionar întocmit de N. W. Thomas, bibliotecar la Britisch Museum din Londra, una dintre întrebările din chestionar fiind: "Sunt animale cari se mânâncă numai odată pe an, sau cari se mânâncă odată pe an, cu mare ceremonie? - De prin județele Ialomita, Prahova, Vasluiu, Tutova și Dolj, se răspunde că porcul, la Crăciun, și mielul, la Paști, se mânâncă cu mare ceremonie. În comuna Banca, jud. Tutova, când se taie porcul și se cetănuește, îl pune cu capul la răsărit, îi face cruce cu cuțitul în frunte și zice <<Doamne ajută să-l mâncăm cu sănătate>>. În Slobozia, jud. Vlașca, se mânâncă la Crăciun, vrăbii, cari se crede că dau putere."
Cartea "Credințe și superstiții românești" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în patru ediții, și anume: Grai și suflet - Cultura Națională (1995), Humanitas (2012), Saeculum I.O. (2012) și Humanitas (2013).