Arturo Perez Reverte a avut o carieră literară prolifică da dorința sa nu era de a deveni scriitor. A urmat liceul de literatură din Cartagena apoi a absolvit jurnalismul la Universitatea Complutense din Madrid. Primii pași îi va face la revista Pueblo unde va sta timp de 12 ani iar în paralel va înființa publicația Defensa unde va fi redactor șef. Din 1990 începe să prezinte emisiunea RNR la radio, unde va interpreta personaje, va spune știri de umor negru și va spune povești.
"Husarul" este primul roman pe care autorul îl va publica. Apare în 1986 în limba spaniolă și ediția revizuită de el însuși în 2004. O față adesea nevăzută a războiului, o poveste dureroasă pentru el și pentru oricine și un peisaj ce poate pe unii îi va ține acolo până la finalul cărții iar pe alții îi va răscoli în suflet. Soldatul anonim va rămâne așa toată viața dar cine știe cât a luptat pentru neamul său, cine știe cât sânge a pierdut, cine știe cât a plâns familia după el... Apare în statistici și în amintirile colegilor săi, în rest este doar unul dintre celelalte milioane ce au luptat, înmormântat probabil alaturi de alți zece, cu o piatră funerară ce nu este numai a lui și cu vise spulberate. Pentru a ne exemplifica povestea, autorul folosește un husar ce merge pe front doar pentru a ridica moralul companionului și pentru a seduce fetele în timpul liber. Ajuns acolo observă că nu e chiar așa cum a crezut și că distracția nu era văzută cu ochi prea buni. Aici intervine absurdul. Totul era așa, bărbații cu medalie în piept erau absurzi fiindcă erau mândri că au ceva ce alții puteau obține oricând, bucuria tatălui său a fost absurdă când a aflat că s-a înrolat în armată, și chiar și idealul său era absurd fiindcă la 19 ani s-a dus pe frontul revoluției. Totul s-a întâmplat în secolul al XIX-lea când armata franceză a intrat în Spania și a produs războiul de independență spaniol. Frederic Gluntz era cel care va încerca să impresioneze însă își va da seama pe parcurs că nu trebuie să facă asta pentru nimeni.
În limba română cartea apare la editura Polirom în anul 2006, în colecția Biblioteca Polirom.
Văzând succesul pe care îl are, renunță la cariera în jurnalism și se axează doar pe literatură. De-a lungul carierei va publica peste 30 de romane și sute de articole, și pentru toate acestea va fi câștigătorul a numeroase premii, cum ar fi Jean Monnet, Goya sau The New York Times.