August Strindberg, născut pe 22 ianuarie 1849, în Stockholm, a fost un cunoscut dramaturg suedez. Un scriitor prolific, ce se inspira în general din experiența sa personală, Strindberg a scris peste 60 de piese de teatru și peste 30 de lucrări de ficțiune, autobiografie, istorie, analiză culturală și politică în timpul carierei sale literare. Fiind un experimentator îndrăzneț și iconoclast, a explorat o gamă largă de metode și scopuri dramatice - de la tragedia naturalistă, monodramă și piese de istorie, până la anticipațiile sale ale tehnicilor dramatice expresioniste și suprarealiste. De la primele sale lucrări, autorul a dezvoltat nenumărate forme inovatoare de acțiune dramatică, limbaj și compoziție vizuală.
Cartea "Saloanele gotice", publicată pentru prima oară în primăvara anului 1904, fiind scrisă la 25 de ani distanță de primul roman modern din Suedia, "Salonul roșu". În romanul său, Strindberg expune evoluția socială și politică de la începutul secolului al XX-lea. Acțiunea este plasată la începutul noului veac, evidențiindu-se tenta eseistică, impunându-se nu doar o analiză complexă și exactă a epocii, ci și o actualitate ce surprinde. Cartea lui Strindberg este un roman vizionar despre secolul ce abia începea, prefigurând evenimentele, dar și transformările politice și sociale ce prindeau contur, acestea devenind mai târziu trăsături definitorii ale secolului. În același timp, volumul este și povestea familiei Borg, prin care autorul pare că își prezintă propria familie, dar și oricare altă familie suedeză sau europeană a acelor vremuri. Autorul surprinde dintr-o singură privire diverse medii sociale, punând sub lupă un întreg mecanism sufocant, și lansând cu mult curaj imaginea ipocriziei, a corupției și a superficialității. Autorul suedez analizează într-un mod complex o societate conservatoare, ce își ascunde eșecurile, mascându-și propria disoluție. Volumul "Saloanele gotice" este continuarea romanului "Salonul roșu", tinerii boemi ce apăreau în prima carte a seriei, reapar acum ca bărbați ajunși la vârsta adultă. Evenimentele au loc în anii 1890, genealogiile oamenilor fictivi fiind sicronizate cu episoade actuale din realitatea orașului Stockholm. Importanța intrigii este mult atenuată comparativ cu romanele precedente ale autorului, o mai mare parte a romanului fiind dedicată digresiunilor eseistice sau schimbărilor de opinii, ce gravitează în jurul problemelor actuale ale vremii, cum ar fi criza sindicală, emigrația, emanciparea femeilor, afacerea Dreyfus și marea expoziție de la Stockholm din anul 1897. La 16 decembrie 1893, marile societăți din Suedia și-au exprimat dorința de a găzdui o expoziție. Cu aprobare regală, a fost numită o comisie, iar Guvernul a dat aprobarea oficială pentru o expoziție de artă și industrie ce urma să aibă loc în anul 1897. Expoziția a fost deschisă, în cele din urmă, pe 15 mai 1897, de regele Oscar al II-lea, cei 3722 de expozanți fiind din Suedia, Finlanda, Norvegia, Danemarca și Rusia.
Prima ediție a romanului nu corespundea în toate privințele intențiilor lui Strindberg, deoarece, la presiunea editorului, autorul a fost forțat să folosească unele "cuvinte nepotrivite" împotriva dorințelor proprii. Ulterior, textul a fost supus cenzurii sau autocenzurii, formularea originală a manuscrisului fiind restaurată în Samlade Verk.
Volumul este împărțit în 18 capitole, independente unul de celălalt, și anume: "Saloanele gotice", "Revoluția de la palat", "Cei din Storo", "Redactorul", "Regele Lear și Părintele", "O situație neclară", "Clasa productivă", "Anii nouăzeci", "Esther", "În fața consiliului", "Noul redactor", "Doctorul Borg", "Doamna Brita la Storo", "Ofensă adusă majestății", "La Opera Kallarn", "Cu morții", "Sărbătoarea împăcării" și "Noaptea de Revelion".
Cartea "Saloanele Gotice" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Marc (1991), Univers (1987) și Litera (2020).