Psihiatru, scenarist și om de cultură, Augustin Buzura face parte din elita contemporană românească și surprinde prin măiestria scrierilor sale de orice tip. Este interesat de literatură veche și cultură, iar pentru scenariile sale de film se inspiră din cărțile citite și din lungile sale călătorii în afara țării. Membru titular al Academiei Române, avea să cunoască succesul în anii de glorie ai comunismului și chiar va fi decorat în acele vremuri pentru contribuțiile sale literare.
Scrie scenarii de film și participă activ la serate și evenimente culturale, este interesat de arta poporului său și are o pasiune pentru scrierile lui Rousseau, care, se spune, i-ar fi servit drept idol în mai multe lucrări. Cumva, scrie realist, dar îmbină frumos ficțiunea cu adevărul, iar personajele sale sunt inspirate din amici din copilărie ori alte personaje interesante pe care a avut ocazia să le cunoască.
Călătorește mult și din fiecare loc vizitat se întoarce mai bogat spiritual. Adesea, se raportează diferit la realitatea zilelor sale în comunism și face fel și fel de paradigme interesante în paginile jurnalului său, care va vedea lumina tiparului târziu, în anii bătrâneții sale. După căderea comunismului, pleacă la Viena, unde are onoarea să colaboreze cu mai multe publicații cunoscute. Întors în România postdecembristă, reușește să publice primele nuvele și să elaboreze primele sale scenarii de film, ulterior premiate în cadrul Academiei.
Lucrarea de față este una dintre cele mai cunoscute din palmaresul autorului, poate cea mai tradusă și mai criticată scriere a sa. Urmând modelul lui Rousseau, din Contractul social, cartea este o pledoarie pentru libertate și democrație. Imediat după căderea comunismului în România, partizanii fostului regim se tem și fac tot posibilul să fugă din țară. De cealaltă parte, opozanții se simt eliberați, dar greul abia acum începe.
Sărăcia a măturat totul în cale, iar societatea are multe lipsuri pe care numai ani de muncă colectivă le poate umple. Buzura face o descriere sumbră a României sale de după comunism și ne poartă într-o călătorie dramatică și plină de mizerie. Nebunii și bestiile, acești conducători absurzi ai noii lumi au acaparat scena politică și au distrus tot ce a mai rămas dintr-o țară estică fragmentată de conflicte. Titlul scrierii reflectă chiar neputința societății, condusă de fel și fel de tirani avizi de putere, care încearcă din răsputeri să controleze masele, să influențeze prin metode mai puțin ortodoxe.
După căderea zidului Berlinului, Europa a trecut printr-o perioadă de reală transformare, iar reconstrucția economică avea să dureze zeci de ani. Războiul se încheiase, dar revolta informațională abia începea. Cei care au adus fragmentarea societății avea să fie judecați, dar va fi suficient prețul plătit? Buzura face o analiză pertinentă și complexă și, e adevărat, lucrarea va fi dificilă pentru aceia care nu au cunoștințe solide de istorie și politică. Totuși, ea apare ca un text esențial în formarea noilor generații, iar succesul va fi garantat. Astăzi poate fi găsită pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează: Univers (2007), RAO (2013).