Din 1992, Augustin Buzura este membru de seamă al Academiei Române, iar scenariile sale vor fi utilizate în mai multe producții de succes în țara noastră. Eseist, novelist și dramaturg, avea să se remarce cu o serie de articole, publicate în câteva gazete locale. La bază, este medic psihiatru, însă este interesat de literatură și filozofie, motiv pentru care se dedică unei cariere literare. Scrie nuanțat și utilizează un limbaj simplu, dar lucrările sale vor fi pline de subtilități și fel și fel de trimiteri către alte scrieri renumite. Cumva, este interesat de ce se petrece în societatea sa și tratează cu interes tema intelectualului inadaptat ori pe aceea a marginalului eșuat. Îl preocupă, de asemenea, aspectele politice ale României și asistă la perpetuarea modelului comunist în toate sectoarele vieții.
Eroii lui Buzura sunt captivi în trecut și vor să readucă măreția veacurilor apuse. Puternici din punct de vedere emoțional, aceștia trec prin fel și fel de încercări de-a lungul vremii, însă sunt capabili să înceapă întotdeauna de la zero. Aproape de fiecare dată, personajele sunt inspirate din realitatea pe care scriitorul a trăit-o și din personajele importante pe care le-a cunoscut de-a lungul existenței sale. Partidele politice ale veacului sunt și ele atacate subtil în lucrările sale, iar liderii sunt portretizați întocmai cum apar, niște inși corupți, avizi de statut și putere dobândită peste noapte și capabili de orice nelegiuire.
În “Vocile nopții”, Buzura este la fel de drastic în afirmații și la fel de vocal în premoniții. Lucrarea impresionează și șochează în același timp, iar, mai apoi, va fi supusă unei drastice cenzuri. Lucrarea se concentrează pe relațiile dintre muncitori și intelectuali, aducând în prim plan diferențele dintre cele două paliere. Imaginile surprinse de scriitor sunt originale și atipice pentru un veac al cenzurii permanente, al sărăciei și al neputinței, iar cititorul va fi surprins să remarce cu cât curaj îndrăznește Buzura să își critice conducătorii și patria. Pe alocuri, scrierea se aseamănă cu o altă lucrare-monument, Groapa, de Eugen Barbu, însă maniera narativă va fi aici cu totul și cu totul alta.
Autorul ne vorbește despre sărăcie și exploatarea celor care provin dintr-o clasă socială mai puțin norocoasă, despre inegalitatea de șanse, despre cenzură, mizerie și lupta pentru statut într-o patrie măcinată de angoase politice vechi de când lumea. Personajele romanului sunt interesante și duc în spate povara trecutului și o speranță mocnită pentru ziua ce are să vină, iar conflictul interior este mai puternic decât cel exterior. Buzura are curajul să ne vorbească despre propagandă și chiar să o exemplifice, iar audiența va fi de-a dreptul șocată.
Astăzi, lucrarea este obiect de studiul la catedrele de istorie ale marilor universități, iar numele lui Augustin Buzura este așezat între cei mai cunoscuți scriitori pe care România i-a oferit literaturii internaționale.
Cartea este disponibilă pe site-ul nostru în mai multe ediții, după cum urmează Minerva: (1993), Cartea Românească (1980).