Despre Aurel Baranga
La 20 iunie 1913 dramaturgul si poetul roman de origine evreiasca Ioan Aurel Baranga (pseudonim al lui Aurel Leibovici) vedea lumina zilei pentru prima data. In anul 1931 a obtinut bacalaureatul la Liceul Matei Basarab din Bucuresti si, in 1938, a absolvit Facultatea de Medicina, dupa care si-a practicat profesia de medic pana in anul 1944.
In anul 1929 si-a facut debutul cu versuri in revista Bilete de papagal a lui Tudor Arghezi. Impreuna cu Gherasim Luca, Paul Paun si Sesto Pals a editat revista de avangarda Alge. Poetul a colaborat la revista de avangarda Unu, editata de Sasa Pana si Moldov.
In anul 1948 a compus textul imnului Romaniei comuniste, Zdrobite catuse, iar muzica a fost compusa de Matei Socor. In acelasi an, Aurel Baranga a primit ca „sarcina de partid” sa infiinteze revista de satira si umor Urzica; aici a fost redactor-sef din anul 1949 pana la sfarsitul vietii sale (10 iunie 1979).
Primele sale piese de teatru omagiaza marile realizari ale clasei muncitoare care, in frunte cu taranimea dezrobita de sub jugul mosierilor nemilosi, va putea calauzi poporul roman spre inaltele culmi ale afirmarii progresului socialist. In stilul sau de inceput se simte puternic influenta programatica a marxism-leninismului, precum si motivatia autorului de-a aseza sub lentila critica tot ce contravine acestui gen de mesaj. In „Iarba rea” (1948), spre exemplu, este zugravita clasa muncitoare, cu precadere inginerii harnici si curajosi, sefii de echipa vigilenti, care contribuie sarguincios la prosperitatea muncitorilor, bucurandu-se de implinirile colegilor, de roadele muncii in echipa.
In anul 1955, cand a aparut piesa Arcul de triumf, a dus mai departe munca sa prin mitizarea demnitatii comuniste; comunistii sunt ilustrii protagonisti ai alungarii nemtilor din Moldova anului 1944. Aceasta tema a fost des abordata si de alti scriitori ai realismului socialist.
Prin folosirea umorului si satirei in scopul de sanctionare a defectelor si abuzurilor din societatea umana, piesa Mielul turbat reprezinta inceputul originalitatii sale ca dramaturg. Aici vorbim despre acele satire comice a caror tematica se axa pe un vizibil formalism ideologic de care se facea parada odinioara in intreprinderile epocii de aur; autorul isi propune sa sanctioneze lipsa de profesionalism, dezinteresul, slaba loialitate fata de adevaratele valori si superficialitatea.
O obsesie statornica a dramaturgului a fost tema fericirii conjugale, pe care a abordat-o neintrerupt in piesele sale. O satira reusita, in care se ocupa de tema cuplului apatic este Fii cuminte, Christofor! (1964). Aceasta piesa satirizeaza egocentrismul din familie. Departe de a critica ostentativ comportamentul barbatului plictisit, autorul mai degraba avertizeaza ca in cuplu orice situatie trebuie vegheata cu delicatete si daruire.
Criticul literar Valeriu Rapeanu a facut o declaratie de cinstire la adresa lui Baranga: “comediile lui de pana in 1989 satirizau toate defectele si distorsiunile morale care au facut explozie dupa 1989: de la instantaneea schimbare la fata, la zgomotoasa lepadare de sutana”.
Opera: Poeme in abis (1933); Ninge peste Ucraina (1945); Marea furtuna (1946); Bal in Fagadau, comedie proletcultista (1946); Vocea Americii (1948); Recolta de aur (1949); Sufletul arendasoaiei (1949); Bulevardul Impacarii (1950); Vointa de pace a popoarelor nu poate fi infranta, (1951); L'ivraie (1952); Poezii (1968); Fabule (1977); Jurnal de atelier, eseuri (1978). Teatru: Iarba rea. Piesa in trei acte (1949); Arcul de triumf (1955); Reteta fericirii sau "Despre ceva ce nu se vorbeste". Piesa in trei acte (1957); Teatru (1959, 2 volume); Adam si Eva (1963); Sfantul Mitica Blajinul (1965); Fii cuminte, Cristofor! (1965); Comedii: Bulevardul Impacarii. Mielul turbat. Reteta fericirii. Siciliana. Adam si Eva. Opinia publica (1967); Interesul general (1971); Viata unei femei, drama politica in doua parti (1976); Satirice (1977).