Barbu Ștefănescu Delavrancea s-a născut la 11 aprilie 1858, în satul Delavrancea (astăzi Ștefănești), județul Vâlcea, România, sub numele de Barbu Ștefan. A urmat studiile la Liceul Gheorghe Lazăr din București și apoi la Facultatea de Drept a Universității din București. În cariera sa, a fost avocat și a practicat dreptul în București, devenind și un important om politic, membru al Partidului Conservator și ocupând diverse funcții administrative.
Este cunoscut în special pentru contribuțiile sale literare, inclusiv pentru povestiri, romane și piese de teatru. Printre cele mai renumite opere ale sale se numără "Apus de soare", "Neghiniță", "Viforul", "Bunicul", "Bubico", "Bălcescu" și "Sultanica". Operele sale explorează teme variate precum tradițiile și obiceiurile românești, mitologia și folclorul, consolidându-i reputația ca unul dintre cei mai importanți scriitori români ai secolului al XIX-lea și începutului secolului al XX-lea.
Barbu Ștefănescu Delavrancea a decedat la 29 aprilie 1918, în București, România. Moștenirea sa literară rămâne puternică și operele sale continuă să fie studiate și apreciate în cultura românească contemporană.
"Sultănica" este o povestire scrisă de Barbu Ștefănescu Delavrancea, publicată în 1888. Povestea este centrată în jurul personajului Sultanica, o tânără frumoasă și virtuoasă dintr-un sat românesc. Ea este curtată de mai mulți bărbați, dar inima ei aparține lui Mihai, un tânăr sărac din același sat.
Sultanica refuză propunerile de căsătorie ale altor bărbați și rămâne credincioasă iubirii ei pentru Mihai, chiar și atunci când familia ei încearcă să o convingă să se căsătorească cu un bărbat bogat. Dragostea lor este pusă la încercare de obstacolele puse de societate și de împrejurările dificile în care se află Mihai.
Povestea explorează teme precum dragostea adevărată, loialitatea și opoziția socială. Delavrancea aduce în prim-plan tradițiile și obiceiurile românești, prezentând viața rurală și relațiile interumane dintr-un sat tradițional.
Finalul povestirii este unul emoționant, care evidențiază sacrificiul și devotamentul lui Sultanica și al lui Mihai unul față de celălalt. "Sultănica" rămâne una dintre cele mai iubite și studiate lucrări ale lui Barbu Ștefănescu Delavrancea, contribuind la conturarea imaginii sale ca unul dintre cei mai importanți scriitori români ai secolului al XIX-lea.
Critica literară pentru povestirea "Sultănica" de Barbu Ștefănescu Delavrancea este predominant favorabilă, evidențiind profunzimea și autenticitatea personajelor, precum și explorarea temelor importante precum dragostea și loialitatea în fața presiunilor sociale. Delavrancea este laudat pentru portretizarea realistă a vieții rurale și a tradițiilor românești din secolul al XIX-lea, evidențiind în mod captivant aspecte sociale și culturale. Stilul său narativ vivid și imagistic contribuie la atracția poveștii și la impactul emoțional asupra cititorilor. În general, "Sultănica" este considerată o capodoperă a literaturii române, apreciată atât pentru calitatea sa artistică, cât și pentru relevanța sa tematică și socială în contextul literaturii românești.