Bardo Thodol - Cartea tibetana a mortilor

Bardo Thodol este un text funerar, celebru în cultura din Occident sub denumirea de „Cartea tibetană a morților”. La nivel internațional, această lucrare este cea mai cunoscută scriere tibetană. Potrivit izvoarelor istorice, Bardo Thodol a  fost compus de către budistul indian, Padmasambhava, și scrisă de un ucenic al său, numit Yeshe Tsogyal. Cartea este disponibilă în multiple variante, diferite de la o sectă la alta.

„Cartea tibetană a morților” a fost publicată pentru prima în anul 1927, la Oxford University Press, din Londra. Scrisă inițial într-un dialect tibetan, cartea conține pasaje șocante, făcând referire la viața de după moarte, la momentul apariției acesteia și la călătoria sufletului către lumea de dincolo. Tema cărți este una destul de sensibilă, stârnind interesul și, totodată, provocând frământări în mintea cititorului. În conținutul cărții sunt prezentate tradiții și obiceiuri specifice tibetanilor, dar și superstiții tradiționale. Un termen cunoscut al culturii tibetane este „bardo".

 „Bardo" semnifică starea intermediară pe care o parcurge decedatul de la momentul trecerii în neființă și până la intrarea într-un univers spiritual superior. Această tranziție durează 49 de zile și reprezintă calea mortului spre iertare, biruința și, în cele din urmă, reînviere.

Opera este scrisă într-un mod tulburător, într-un limbaj de o nonșalanță fără margini. Ne sunt oferite numeroase detalii, se pune accent deosebit pe desacralizarea morții și pe supraviețuirea sufletului de dincolo de această lume. Cartea este asemenea unui ritual sacru care te poartă pe cărări necunoscute și încă nebănuite. Cititorul este de-a dreptul șocat de secretele orientale și de dramatismul tibetanilor. Universul esoteric pe care ni-l prezintă „Cartea tibetană a morților” este de-a dreptul fascinant. 

Scrierea a fost tradusă în numeroase limbi de circulație internațională și a influențat autori din întreaga lume. Mircea Eliade, de exemplu, a fost întreaga viață atras de misterele populației tibetane și de culturile orientale în genere. Multe opere ale acestuia conțin elemente întâlnite în limbajul Bardo Thodol ori trimiteri mascate la „Cartea tibetană a morților”.

Celebritatea cărții este de-a dreptul năucitoare, iar ceea ce se voia a fi un tratat de simbolistică oculta, a devenit o scriere de o valoare incontestabilă.

Influența asupra altor popoare a fost remarcată la secole distanța, iar ideile dezvoltate în paginile sale au fost preluate analizate și adoptate de alte națiuni. Un exemplu în acest sens ar fi Mexicul. Studii recente au demonstrat faptul că faimoasa sărbătoare a morților își are punctul de plecare în Orient. Analize mai amănunțite au dovedit că tibetanii credeau într-un cult al morții, dar fără a sacraliza însă acest eveniment.

În rafturile anticariatul Printre Cărți sunt disponibile mai multe ediții ale celebrei cărți, dintre care amintim: Herald (2017), Sophia (1994).