Despre Bogdan Petriceicu Haşdeu
Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost una dintre cele mai cunoscute personalităţi din cultura romana, nu doar in timpul vieții sale ci si pana in ziua de astazi. Scriitorul făcea parte din familia Hâjdău, o familie de aristocrati si scriitori cu ramuri nu doar în Romania ci si în Polonia si Rusia. Hașdeu a fost nu doar scriitor ci si filolog, academician, enciclopedist, jurist, lingvist, om politic, istoric si folclorist, pionier in multiple ramuri ale filologiei si ale istoriei românești. Tatăl său a fost Alexandru Hâjdău iar mama sa Elisabeta Dauksza. S-a nascut in Hotin, pe atunci Basarabia ocupata de Imperius Rus, un oraș din regiunea Cernauti (azi sub stăpânirea Ucrainei). A studiat la universitatea din Harkov, Ucraina, fiind si ofiter in armata rusa mai tarziu. A lucrat in timpul vietii sale la Iasi ca profesor de liceu si bibliotecar. In anul 1887 este ales membru al Academiei Romane. Ca om politic, Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost partizan al lui Kogălniceanu si membru al Partidului Liberal şi deputat în Parlamentul României.
B. P. Haşdeu era un mare admirator al lui Shakespeare şi al lui Sofocle si in multe din operele sale se poate observa, mai mult sau mai puțin, influenta acestora precum si înclinaţia spre romantism. Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără Ioan Voda cel cumplit, Răzvan şi Vidra, Sic cogito, Etymologicum magnum, Istoria critica a românilor. A scris de asemenea numeroase poezii si fabule. Printre nuvelele sale se numara Duduca Mamuca din 1861, pentru care a suferit un proces din cauza unui fragment prezent in aceasta, considerat de catre unii ca fiind obscen sau imoral, autorul optand sa se apere chiar el insusi in fata instantei. Mai tarziu, in 1863, publica varianta cenzurata a nuvelei, Micuta.
Cea mai mare suferința din viata lui Bogdan Petriceicu Hașdeu a fost moartea fiicei sale, Iulia. Fata moare la doar 18 ani, din cauza tuberculozei. Acest eveniment l-a coplesit pe autor, fapt ce va deveni foarte vizibil in munca şi in viata sa. Scriitorul intra intr-un declin pe toate planurile. Incepe sa practice spiritismul, mai tarziu construind castelul Iulia Hasdeu ca pe un templu mistic dedicat fiicei sale. Scriitorul credea ca a primit un semn de la fiica sa trecuta la cele vesnice. In propriile sale cuvinte, autorul povesteste prin 1890 ca, stand la biroul sau de lucru, mana sa incepe, fara acordul sau, sa scrie cu un creion pe o foaie de hartie "Je suis heureuse; je t’aime; nous nous reverrons; cela doit te suffire. Julie Hașdeu". "Sunt fericita; te iubesc; ne vom revedea; Asta ar trebui sa-ti fie îndeajuns". Mentioneaza ca acest lucru nu a durat decat cateva secunde si ca dupa s-a simtit ca si cum s-ar fi trezit dintr-un somn, desi era sigur ca nu ar fi dormit.
Bogdan Petriceicu Hașdeu moare la 25 august 1888, la Campina. Atat autorul cat si fiica sa sunt ingropati in Cimitirul Bellu.