Bogdan Petriceicu Hasdeu - Etymologicum magnum romaniae

Provenind dintr-o familie de intelectuali din moși-stramoși, Bogdan Petriceicu Hașdeu s-a născut pe 26 februarie 1838 în satul Cristinești, ce acum face parte din Ucraina. A studiat dreptul la Academia din Harkov apoi pentru ceva timp a făcut parte din armata rusă până când Sudul Basarabiei a revenit Moldovei. Pentru că se împotrivea regimului, acestuia i-a fost retras dreptul la moștenire dar cum întotdeauna există o cale judiciară de a rezolva lucrurile, a primit totul. Timp de șapte ani a fost membru al Tribunalului din Cahul, apoi s-a mutat la Iași și a devenit profesor și bibliotecar la un liceu. A urmat o perioadă de 24 de ani în care a fost director al Arhivelor Statului la București unde a ajutat la publicarea a diferitelor documente ce trebuiau să fie demult publice.

Când unica sa fiică, Iulia, a murit în 1888, autorul a devenit o persoana mistică și pasionată de paranormal. În timpul ședințelor de spiritism spunea că primește instrucțiuni de la fiica sa despre cum să construiască un castel, și așa a apărut cel din Câmpina ce îi poartă numele. Autorul moare pe 25 august 1907 chiar în castel și lasă în urma o operă de o cultură vastă, chiar dacă adesea criticată dur. Dintre cărțile sale amintim: Răzvan și Vidra, Duduca mămuca, Codex sturdzanus sau Cuvente den bătrâni.

Lucrarea "Etymologicum magnum romaniae" a fost publicată pentru prima oară la editura Socecu sub forma a patru volume, din anul 1886 până în 1898. Apar apoi edițiile Minerva din 1970, 1972 și 1976 și ediția Universitas din 1998.

Cartea a vrut să fie un dicționar etimologic însă după multe încercări a reușit să ajungă de abia la cuvântul bărbat, așadar ceea ce veți vedea este doar o bucățică din ceea ce ar fi putut fi. Marele critic George Călinescu a spus despre ea că te mulțumește prin explicațiile sale și te îndrumă să discuți despre folclor și literatură. În schimb Iulia Hașdeu, fiica autorului, va avea o părere contrară "Cred că un individ care nu a studiat în mod special filologia, și care nu se ocupă de așa ceva, dar care vrea să caute vreo indicație asupra unui cuvînt românesc [...], se va încurca în reflecții foarte savante, și neînțelegînd mare lucru, își va pierde răbdarea și va da la o parte cartea înainte de a fi găsit ce căuta". La bază, ea a fost un fel de misiune a Academiei Române, demult voiau să publice un asemenea dicționar și pentru că A. T. Laurian și Ion C. Massim nu au reușit să facă asta, i-au încredințat laudele lui Hașdeu. După calculele lui ar fi durat peste 150 de ani să aduni informații pentru fiecare cuvânt, dar Academia și regele Carol voiau să fie gata în șase ani. În 1897 totuși i-au fost tăiate drepturile iar ultimul volum a fost editat de Alexandru Philipide, dar nici el nu a ajuns până la capăt. Pentru autor scrierea dicționarului a venit ca o scăpare. Era singur și scriind mai uita de stingheria sa, iar pe de altă parte era mândru că nici măcar dușmanii săi nu au reușit să facă asta.