Bohumil Hrabal - O singuratate prea zgomotoasa

În ciuda faptului că a obținut un doctorat în drept la Universitatea Carolină din Praga, Bohumil Hrabal nu a muncit nici măcar o zi în acest domeniu. Până la venirea războiului s-a ocupat de căile ferate iar după a avut tot felul de meserii care să îi asigure traiul zilnic și toate au fost o inspirație pentru romanele sale. Primul roman îl publică în 1948 însă nu a reușit să aibă prea mare succes, de abia când va publica L-am servit pe regele Angliei a reușit să capete un nume în lumea scriitorilor. Multe dintre cărțile sale nu au fost publicate în Cehoslovacia sau alte state comuniste până la căderea regimului dar să ne bucurăm că măcar astăzi îl avem în viețile noastre.

Romanul "O singurătate prea zgomotoasă" a fost publicat pentru prima dată în 1976 în limba cehă. În limba română apare în 2003 la editura Polirom și în 2014 la editura Art. Prima adaptare cinematografică are loc în 1996 în regia lui Vera Cais iar cea de a doua în 2007 în regia lui Genevieve Andersen. Din cauza subiectului, cartea a fost cenzurată și câțiva ani interzisă în Cehoslovacia, de abia după 1989 înainte de Revoluția de catifea tiparele au primit aprobarea de a o edita.

Hant'a este de această dată cel ce ne va povești întâmplările sale. Era aproape de pensie, izolat, și toată viața și-a petrecut-o aranjând deșeuri de hârtie într-o pivniță. Uneori îi plăcea să facă asta pentru că printre ambalaje și acte, găsea cărți interzise pe care le citea în scurtele pauze. Așa a ajuns după aproape 30 de ani de muncă să devină un intelectual și să își umple casa cu mii de cărți la care nimeni nu mai avea accesul. Când trebuia să trimită baloturile de picturi clasice europene, mai punea câte o carte pentru bucuria omului ce muncea în locul unde ajungea.

Speră să își cumpere o presă hidraulică și să își împlinească visul la fel cum a făcut și unchiul său când a cumpărat o locomotivă cu care acum face toți copiii fericiți. El voia să creeze cate un balot de opere pe zi și astfel într-un an să facă o expoziție ce ajuta viitorii artiști. După ceva vreme aude de o presă condusă de  Brigada Muncii Socialiste și este impresionat de cât de eficientă era. Când s-a întors acasă și-a dat seama că zilele sale artistice erau pe sfârșite și a început să dea tot ce era mai bun din el însă fără succes. Doi muncitori ai partidului vin să îi confiște presa iar el ajunge tot la compactat hârtie, dar de data aceasta goală. Totuși mai avea o carte de dăruit și ar fi vrut să fie pentru marea sa dragoste ce a fost capturată de germani, dar care era numele ei?

Acum că am parcurs și textul cred că ne dăm cu toții seama de ce cartea a fost interzisa atâta vreme și poate din această cauză nu a avut nici succesul cuvenit. Totuși timpul nu e pierdut.