Bret Easton Ellis - Lunar Park

Bret Easton Ellis, născut la 7 martie 1964, la Los Angeles, California, este un scriitor american care se auto-etichetează ca satirist și a cărui amprentă este aducerea în prim-plan a unor personaje recurente, comune și legarea acțiunilor romanelor între ele. Provine dintr-o familie de clasă socială medie. Principala sursă de inspirație a autorului în crearea personajului Patrick Bateman din romanul „American Psycho”, a fost tatăl său despre care se spune că avea un comportament violent. De asemenea, în romanul „Glamorama”, relația rece dintre personajul Victor și tatăl său este inspirată din relația reală pe care autorul o avea cu tatăl lui. La Colegiul Bennington unde a urmat cursurile în timpul formării sale, cunoaște și se împrietenește cu alți viitori scriitori celebri, precum Donna Tartt și Jonathan Lethem. O altă prietenie strânsă o leagă cu un alt scriitor, Jay McInerney, după debutul plin de succes al romanului „Less Than Zero”, publicat în anul 1985, însă la scurt timp, cei doi sunt recunoscuți drept „frații toxici”. Romanul său de debut a fost primit cu critici pozitive și s-a vândut bine, chiar peste 50 000 de copii în primul an. În anul 1987, Bret s-a mutat la New York, unde a lansat cel de-al doilea său roman „The Rules of Attraction”, care, la fel ca romanul de debut s-a bucurat de critici pozitive, însă Bret s-a arătat dezamăgit de faptul că cel de-al doilea roman nu a reușit să surclasese succesul primului. Următorul pas este publicarea romanului controversat „American Psycho”, care a devenit cunoscut și discutat la scurt timp după lansare, iar în anul 2000 s-a bucurat de o ecranizare, avându-l pe Christian Bale în rol principal. Cartea lui Ellis a devenit o carte-cult. În anul 1994 a publicat o colecție de povestiri „The Informers”, în care se regăsesc personaje precum staruri rock sau vampiri. El a început să scrie istorisirile cât încă era student și după lansarea a declarat că a publicat colecția doar pentru că aceasta reprezenta o obligație contractuală. Pentru „Regulile atracției” Ellis a scris chiar și un scenariu, care, din păcate, încă nu a fost folosit. După ce Michael Wade Kaplan a decedat (iubitul său), a simțit nevoia să termine romanul „Lunar Park”, adăugând chiar un ton nostalgic. În roman autorul creează un alter-ego al său și tratează cu foarte mare atenție relația dintre personajul său și fiul acestuia din roman, Ellis lăsând astfel în urmă divergențele avute cu tatăl lui. Romanul le-a fost dedicat atât tatăul său, cât și iubitului său. Când vine vorba despre orientarea sexuală a lui Bret, acesta refuză să  își pună o etichetă, declarând că astfel poveștile sale ar fi citite în alt mod și lasă așadar, loc de interpretare, dar recunoaște și faptul că îi place să se joace cu percepțiile oamenilor legate de acest subiect și că nu este deranjat  să fie numit nici heterosexual, nici homosexual și nici bi-sexual.

Romanul „Lunar Park” o găsim la editura „Picador” (2005) și „Polirom” (2006). În carte el nu face altceva decât să își descrie faima de la începuturi, vorbind despre consumul de droguri și publicitatea umilitoare în turneurile pentru promovarea romanului „Glamouraa”. Romanul se transformă în ficțiune și descrie momentul întâlniriicu actrița Jayne Dennis, cu care se cărătorește și are un copil. Din acest punct, similaritățile dintre viața reală a autorului și a personajului Ellis se opresc, apărând doar anumite detalii, uneori. Personajele Ellis și Jayne se mută în Midland, o suburbie din afara orașului New York, pe care încetează să o mai considere o zonă de siguranță, datorită atacurilor teroriste din America. Incidente ciudate au loc într-o noapte de Halloween, încluzând o păpusă Terby, care aparținea Sarei, fiica vitregă a personajului fictiv, Ellis. Pe măsură ce romanul progresează, bântuirea casei lui Ellis și întrebările legate de moartea tatălui său devin din ce în ce mai proeminente. În diferite puncte, personajele și evenimentele din romanele lui Ellis par să se intersecteze cu viața sa reală, deși el nu este în mare măsură conștient de acest fir subțire între realitatea sa și ficțiunea sa. Cu istoria sa de consum de droguri și alcool, soția sa, copiii și menajera sunt sceptici cu privire la afirmațiile sale care despre faptul că ar fi bântuită casa. Desfășurarea evenimentelor nu face decât să scoată la iveală treptat o situație mult mai complicată decât o simplă bântuială. Există o interacțiune dinamică între tatăl mort al autorului, casa în sine și asocierile negative îngropate în subconștientul a autorului. La toate acestea se adaugă insinuarea foarte târzie și aproape gratuită că Robby, fiul tânăr al naratorului, ar putea fi cumva în epicentrul tuturor acestor evenimente.