Despre Calistrat Hogaş
Calistrat Hogaș a fost un prozator roman cunoscut in special pentru crezul sau literar si pentru talentul său descriptiv. S-a nascut in anul 1847, la Tecuci, pe 19 aprilie. Initial, numele sau era Calistrat Dimitriu, Hogaș fiind un pseudonim, numele aparţinându-i bunicului său din partea tatălui, adoptându-l la insistenta învățătorului din satul sau, pe nume Gheorghe Nicolau. Motivul, se pare, a fost faptul ca invatatorul era de parere ca elevul lui va ajunge cineva important care va avea nevoie de un nume diferit de cel al unui individ obisnuit. Ca elev, se pare, Calistrat Hogas a fost unul foarte bun, obisnuind sa ofere meditații altora din clasa sau școala sa. A urmat Facultatea de Litere din Iasi, ca student bursier, urmand ca dupa absolvirea acesteia sa devina profesor in Piatra Neamt. Debutul sau literar a fost cu poezia Legenda lăcrămioarei, in ziarul local "Corespondentia provinciala".
Din cauza anumitor probleme si conflicte intre autor si autoritati din invatamant, autorul se muta la Tecuci, tot pe un post similar, fiind profesor de istorie si geografie. Mai tarziu preda si la scoala Vasile Lupu din Iasi si face cunoștința cu Ion Creanga. Prin 1881, când alege sa revină in Piatra Neamt, îl cunoaşte pe I. L. Caragiale. Un lucru nu foarte cunoscut despre Hogas este faptul ca in timpul vietii sale a primit Medalia Rasplata muncii pentru invatamant în anul 1891. Fara indoiala, cea mai cunoscuta lucrare a autorului Calistrat Hogas este Pe drumuri de munte. Un lucru interesant in legatura cu lucrarea aceasta este ca primul tiraj este scos de pe piaţă din cauza numeroaselor greseli si erori de tipar. Mai tarziu, la a doua editie a cartii, in 1914, volumele sunt pierdute intr-un incendiu.
Calistrat Hogas a iubit foarte mult natura si obisnuia sa iubeasca drmurile lungi de munte, calatoriile, lucruri care ies clar in evidenta in operele sale literare. In anul 1917 Hogas moare, avand 70 de ani, in Roman, cauza fiind un emfizem pulmonar. Se pare ca sicriul in care a fost ingropat a fost cioplit dintr-un brad sadit de autor insusi in tineretea sa. În 1917 ramasitele autorului sunt deshumate şi transportate la Piatra Neamt, in cimitirul Borzoghean de la poalele Petricicai, intr-o vreme in care tara se afla in razboi.