Despre Camil Petrescu
Nascut la 9 aprilie 1894 in Bucuresti, Camil Petrescu si-a pierdut ambii parinti in copilaria mica si a fost crescut, se pare, de o ruda sau de o doica din mahalaua Mosilor. A facut scoala gimnaziala in zona Obor, apoi liceul la Sfantul Sava si la Gheorghe Lazar, in capitala. Se dovedeste a fi un elev foarte bun si ajunge sa primeasca o bursa. La Colegiul Sfantul Sava a scris prima sa poezie. Isi continua educatia la Facultatea de Filosofie si Litere a Universitatii Bucuresti incepand cu anul 1913. Aici i-a avut drept profesori pe Radulescu-Motru si pe P. P. Negulescu. Din 1916, odata cu studiile universitare, a urmat si scoala militara si a intrat in armata ca sublocotenent, participand la Razboiul din 1916-1918 pentru reintregirea neamului. Experienta traita pe front se va regasi peste ani in romanul sau Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, publicat in 1930. In 1916 este ranit in lupta, ramane o perioada intr-un spital, dar se reintoarce in prima linie, cazand ulterior prizonier la unguri. Isi pierde auzul unei urechi din cauza unui bombardament, aceasta deficienta insotindu-l tot restul vietii. Iese din lagarul german in 1918.
Inainte de razboi ajunsese sa predea limba romana la un liceu din Timisoara, sa-si ia licenta cu o lucrare de logica si sa obtina doctoratul in filosofie, tema lucrarii sale fiind Modalitatea estetica a teatrului. Scrie primul sau articol jurnalistic in revista Facla in 1914, insa sub pseudonim, Raul D, iar subiectul articolului se referea la Femeile si fetele de azi. In Timisoara, in perioada in care a lucrat in invatamant, Camil Petrescu scria la revistele Banatul si Tara. Dupa razboi incepe sa publice poezii in revista Sburatorul si Samanatorul, editeaza revistele Saptamana muncii intelectuale si Cetatea literara, este colaborator si, mai apoi, redactor-sef al Revistei Fundatiilor Literare, scoate doua volume de versuri - Versuri. Idee in 1923 si Transcedentalia in 1931.
Devine un prolific dramaturg in perioada interbelica, dar preocuparile sale il transforma si in regizor, teoretician si cronicar dramatic. Sunt cunoscute piesele sale de teatru Jocul ielelor, Danton, Act venetian, Suflete tari sau Caragiale in vremea lui. Si-a castigat notorietatea ca scriitor cu Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi, publicat in in 1930, apoi cu romanul din 1933, Patul lui Procust, care este o lucrare de trecere la modernism in literatura romana si europeana. Devine pentru o perioada director al Teatrului National din Bucuresti si este ales membru titular al Academiei Romane din 1948. Camil Petrescu a publicat si studii de filosofie - una dintre ele, Doctrina substantei, este o lucrare ce incearca sa defineasca un stil filosofic personal al scriitorului, filosofia sa plecand de la gandirea lui Husserl si a lui Bergson. A scris si note de calatorie si chiar un poem pentru copii. A murit la 14 mai 1957, in Bucuresti.