Camil Petrescu se naște pe 9 aprilie 1894 și are să devină unul dintre cei mai importanți scriitori români ai secolului al XX-lea. A fost crescut de o doică ce l-a îndemnat să învețe cât mai bine și astfel a ajuns bursier la un liceu de prestigiu. Urmează apoi Facultatea de Filosofie și Litere din cadrul Universității din București unde își obține doctoratul cu teza numită "Modalitatea estetică a teatrului". Odată cu venirea războiului a trebuit ca și el sa fie prezent pe front și să renunțe la visele sale așa că a ajuns ofițer. Experiența trăită în acești doi ani va fi reflectată în romanul "Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" ce îi va aduce celebritatea începând cu 1930. Războiul l-a lăsat fără auz într-o ureche iar acest impediment îl va bântui toată viața și va fi prezentat în tezele și studiile sale. Odată cu apariția revistei "Sburătorul" a lui Eugen Lovinescu, Camil va avea ocazia să publice poezii și articole și va îndemnat de N. D. Cocea să pună bazele unei meserii. În 1933 publică cartea ce va avea o mare importanță în modernismul european, "Patul lui Procust", ce va fi de asemenea și romanul ce l-a făcut cunoscut la nivel internațional.
Poate că cele mai importante particularități ale stilului său sunt și cele ce l-au ajutat în filosofia sa. De exemplu narațiunea la persoana a-I-a pentru a pune accentul pe sentimente, luciditatea ce pune stăpânire pe personajele sale adesea intelectuale și sincronizarea cu trecutul, adică detaliile particulare ale vremurilor trecute. Adesea autorul se identifică cu personajul principal iar trăirile sunt transmise acestuia prin monologuri sau povestiri din trecut. Calitatea operelor este considerată una superioară datorită acestor detalii ce numai un intelectual le-ar fi putut transpune atât de bine în poezie, proză și filosofie.
Studiul filosofic "Doctrina substanței" a fost scris în 1940 dar abandonat pentru a publica "Introducere in filosofia fenomenologică". Ediția integrală va apărea post-mortem în 1988 la editura Științifică și Enciclopedică în varianta cartonată sau cartonată cu supracopertă.
Pasionat fiind de filosofia germană dar și de literatură, de data aceasta alege să studieze conceptul de "eu absolut" așa cum este el prezent în tot ceea ce reprezintă arta. În cele opt capitole acesta prezintă cum ar vrea să arate lumea, ce gândire ar trebuie să aibă și ce reguli să urmeze. Punctul pe care se pune cel mai mult presiune este acela că sufletele ce poartă în ele esențe și cele ce poartă artă au o înțelegere substanțială a semnificațiilor. Autenticitate este apreciată la cele mai înalte culmi și concretul este sintagma ce face fiecare individ să fie diferit. Literatura devine o întâmplare cu oameni iar realitatea este formată din mai multe întâmplări puse în același plan de diferiți maeștri.