Camil Petrescu - Jocul ielelor

Camil Petrescu, născut la 21 aprilie 1894, în București, a fost un romancier, dramaturg, doctor în folosofie și poet român. Publică primul său volum de versuri în anul 1923, intitulat "Versuri. Idee. Ciclul morții", la zece ani distanță publicând cel mai valoros roman al său, și anume "Patul lui Procust".

Jocul ielelor este prima piesă de teatru a lui Camil Petrescu, apărută în anul 1916, în care acțiunea se desfășoară în anul 1914. Personajul central este Gelu Ruscanu, directorul ziarului socialist "Dreptatea socială". Acesta intră în posesia unei scrisori compromițătoare pentru ministrul Justiției. Însetat de dreptate, Gelu Ruscanu decide să publice scrisoarea, primită de la fosta sa amantă, Maria Sinești, "o frumuseţe tulbure, şi tocmai prin asta tulburătoare, pe bază de nostalgie, profil suav şi nervozitate. [...] Hiperemotivă cu imaginaţie dezordonată, are spaimele şi bucuriile deopotrivă de copilăroase. [...] Acum e în ea o teroare de vietate încolţită şi istovirea câtorva nopţi de insomnie.", în care povestește cu lux de amănunte, cum soțul ei, ministrul Justiției, a ucis-o pe bătrâna Manitti, distrugându-i testamentul, pentru a rămâne el singurul moștenitor al acesteia. Considerând că dreptatea trebuie să fie absolută, Ruscanu este dispus să facă orice pentru a îl face pe Şerban Saru‑Sineşti, ministrul Justiției, "bărbat ca la patruzeci şi şase de ani, înalt, lat în umeri, cu oase tari şi totuşi cu aspect uscat", să plătească pentru crimele sale. Însă, mătușa sa, Irena, cea care l-a crescut pe Gelu după moartea timpurie a tatălui său, se prezintă la sediul redacției ziarului pentru a-i cere să renunțe la campania din ziar, deoarece, atunci când tatăl lui delapidase o mare sumă de bani din fonduri depuse pentru o licitație de către o societate al cărei avocat era, spre a achita banii pierduți la o partidă de cărti, Saru-Sinești îl ajutase să acopere delapidarea, împrumutându-l cu bani, în plus dându-i și un sfat: "Nu mai cere socoteală nimănui, căci fiecare are motivele lui neştiute, numai Dumnezeu poate judeca, fiindcă numai el cunoaşte urzeală pricinilor şi ştie cum a fost cu de‑amănuntul, totdeauna...".

În actul cu numărul trei, tabloul zece, acțiunea se petrece în biroul lui Ruscanu, din redacția ziarului "Dreptatea socială". Atunci când Șerban Saru-Sinești intră în birou, Gelu îi spune faptul că documentul acuzator este scrisoarea soției sale, unde aceasta declară faptul că bătrâna Manitti a fost ucisă de el, ministrul negând valoarea de probă juridică a scrisorii, ce provine, din punctul lui de vedere, de la o mitomană erotică: "O femeie care, ca să devie interesantă şi să‑şi aţâţe amanţii, brodează cele mai abracadabrante năzbâtii... Cazuri foarte des studiate de medicină şi de psihologia patologică...". Astfel, publicarea scrisorii va lovi doar "în această nenorocită, căci vei da pradă opiniei publice, nu numai purtarea ei de soţie necredincioasă şi de mamă denaturată care nu‑şi va mai putea păstra copiii, dar vei etala şi tarele ei intime de femeie bolnavă...". Apoi, ministrul îi vorbește lui Ruscanu despre tatăl acestuia: "A fost nu numai maestrul în profesia pe care mi‑am ales‑o, dar am avut prin el şi norocul de a trăi lângă un om neasemănat...", înmânându-i scrisoarea în care tatăl său îi ceruse să delapideze, spunându-i și despre sinuciderea acestuia (până în acel moment Gelu crezând că tatăl său a murit într-un accident de vânătoare), din pasiune pentru actrița Nora Ionescu.

Cartea "Jocul ielelor" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în douăsprezece ediții, și anume: Albatros (1973), Albatros (1978), Curtea Veche (2010), Gramar (2007), Gramar (1999), Minerva (1987), Eminescu (1974), Minerva (1976), Editura pentru Literatura (1964), Fundatia Regala pentru Literatura si Arta (1947), Cartex (2013) și Albatros (1964).