Camil Petrescu s-a născut pe 9 aprilie 1894 la București, însă nu a avut parte de zile prea fericite. Părinții i-au murit când era la grădiniță și el a fost crescut o doică din mahalaua Moșilor, cu toate acestea a fost foarte bun la învățătură. In liceu scrie prima sa poezie, apoi se înscrie la facultatea de Filosofie și Litere. Din cauza războiului a trebuit să facă și un stagiu militar și să meargă pe front timp de doi ani. Nu i-a fost ușor, încă din primele luni este rănit, rămâne fără auz într-o ureche și în final este luat în lagărele germane de unde reușește să scape. Inspirat fiind de cele întâmplate scrie Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, roman ce va ajunge pe lista celor de citit într-o viață. Scrie și pentru publicația Facla un articol despre fetele și femeile din ziua de astăzi, apoi începe să publice poezii în Sburatorul și Semănătorul. În perioada interbelică deja era o personalitate recunoscută, dramaturg, teoretician și dramaturg. Poate că una dintre cele mai complexe cărți este Patul lui Procust, un roman ce face trecerea operei române la modernism.
Cartea "Note zilnice" a apărut pentru prima dată în 1975 la editura Cartea Românească. Ediția va fi urmată de Gramar în 2003 și Cheiron în 2008.
Parcursul a treisprezece ani ne este prezentat în fragmente răsfirate, și chiar daca titlul este note zilnice, sunt mai mult săptămânale. Ce este șocant, este că problemele financiare erau destul de mari la început. În toamna lui 1931 notează că nu are ce mânca, însă acest lucru groaznic îi dezvoltă viziunea spre lume. Acest episod al sărăciei lucii a durat patru ani, până când începe să se învârte în cercuri mai înalte alaturi de Nicolae Titulescu, și să gândească ca un om de geniu. Propoziția ce a dominat această perioadă a fost " Valorile culturale sunt în mare măsură sociale", pe care scriitorul a analizat-o din toate unghiurile. Expunerea piesei de teatru "Mioara" a fost un eșec, Mircea Eliade a afirmat că nu o să mai fie nimeni ca Goethe și Cezar Petrescu este acuzat de plagiat dar câștigă totuși premiu pentru literatură. Chiar dacă se vorbește de politică și literatură, tot putem desluși misterele personalității sale, fiindcă el întotdeauna a fost o idee mai sumbru față de restul.