Camil Petrescu - Teze si antiteze

Camil Petrescu a fost un romancier, dramaturg și doctor în filosofie, inițiator al romanului modern. Debutează în cariera literară în anul 1923 cu volumul "Versuri. Idee. Ciclul morții" . În același an publică și cel mai valoros roman "Patul lui Procust", care a devenit unul dintre cele mai importante romane ale Modernismului european.

Cartea "Teze și antiteze", publicată pentru prima oara în anul 1936, reprezintă o culegere de articole vechi, publicate în diferite reviste ale vremii. În prefață cărții, ni se vorbește despre critică, care, spre deosebire de literatura de creație, implică în criteriul valorii ei condiția caducității. Înțeleasă fenomenologic, critica, care nu trebuie confundata cu judecata critică, apare ca o funcțiune culturală. Analiza descriptivă trebuie să deosebească funcția critică de însăși judecata critică, deoarece fără intenție transitivă actul judecații critice e pur neant.

Încă din cuprinsul cărții se poate observa faptul că pe măsură ce audiența era mai binevoitoare, cu anii, "stilul" se modifică și el. Nu se poate înțelege sensul articolelor mai vechi, decât dacă se va ține socoteală de faptul că acestea vizau cu o ciudată dezolare și hotărâre o stare de lucruri, care astăzi nu mai poate fi prezentată cititorului. Mai trebuie atrasă atenția asupra faptului că volumul de față nu este o culegere sistematică, ba mai de grabă una întâmplătoare, la aspectul căreia a contribuit, într-o bună măsură, și ușurința mai mică sau mai mare de a aduna materialul. Articolele cuprinse în volum nu sunt altceva decât simple delimitări preliminare.

În primul articol al cărții, intitulat "Noua structură și opera lui Marcel Proust", autorul francez este considerat a fi un discipol literar a lui Bergson, filosof după care cunoașterea absolută este posibilă având drept instrument intuiția. Marcel Proust a tulburat adânc conștiința literară a lumii, concentrând asupra lui intelectualitatea contemporană. Arta lui Proust e făcută din nuanțe în așa măsură încât a fost numită artă microscopică, artă infinitezimală, globalismul teoretic al unei săli de ascultători impunând într-un mod de neînlăturat să se renunțe la nuanțe, tocmai pentru că se cere o unificare pentru atâtea atenții individuale, reunite laolaltă și, desigur, diferite între ele. Înainte de Proust, concepția romancierilor, cam din orice școală s-ar fi declarat, despre artist, despre om, despre artă era faptul că aceștia sunt o construire raționalistă, deductivă, apodictică, tipizată. Romancierul era mai întâi un om omniprezent, omniscient. Casele erau pentru el fără acoperișuri, distanțele nu existau, depărtarea în vreme de asemeni nu.

În al patrulea capitol, Prost ne vorbește despre tehnica romanului polițist. În afară de cercurile selecte ale avangardei, sunt încă foarte mulți oameni care consideră că romanul polițist este un exercițiu intelectual, autentic. Problemele pe care le pune orice lucrare de acest gen, nu doar că întrețin curiozitatea, dar stimulează și inteligența. Pe lângă acestea, titlul de mândrie al acestor producții e că descind din opera lui Edgar Poe. Însăși seria Sherlok Holmes era bazată pe un echivoc logic, de unde își trăgea toate nenumăratele ei efecte. Mai exact, pe confuzia dintre posibil și unic-dat.

Cartea "Teze și antiteze" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Gramar (2002), Minerva (1971) și Cultura Națională (1938).