Romanul “Un om între oameni”, de Camil Petrescu a fost scris de autor între anii 1953 și 1957, fiind neterminat, autorul decedând în mai 1957. Romanul a fost împărțit în mai multe volume, prima ediție priceps, de la editura Tineretului, structurând opera în trei volume cartonate de o valoare incontestabilă, în care autorul mulțumește personalității celui care a fost în istorie, revoluționarul, Nicolae Bălcescu.
Printre alte edituri care au publicat romanul, putem aminti de editura pentru Literatură, din colecția Biblioteca pentru toți, 1960, în cinci volume broșate, editura Tineretului, 1975, în trei volume cartonate, cu supracopertă sau editura Cartea Românească, 1988, în trei volume în format broșat.
Camil Petrescu s-a născut la data de 9 aprilie 1894, în București, Regatul României, fiind un însemnat scriitor, dramaturg, poet și filosof român, primul mare inițiator al romanului modern în literatura română, precum și un membru al Academiei Române, distincție obținută după cel de-al Doilea Război Mondial, în anul 1948.
Camil Petrescu crește într-o familie normală din mahalaua Moșilor, tatăl acestuia murind înainte ca acesta să se nască și fiind crescut de către o doică.
Termină studiile elementare în zona în care a crescut, iar mai apoi continuă cu studiile liceale în cadrul Colegiului “Sfântul Sava” iar mai apoi se îndreaptă spre liceul “Gheorghe Lazăr”, fiind bursier și obținând rezultate remarcabile la învățătură.
După studiile liceale se îndreaptă către filosofie la “Universitatea din București”, unde absolvă facultatea cu distincția “magna cum laude”.
Debutul acestuia se produce în anul 1914, când îi este publicat un articol în revista “Facla”, în anul 1914, iar debutul editorial are loc după Primul Război Mondial, când publică volumul “Versuri. Idee. Ciclul morții”, în anul 1923.
Printre cele mai importante opere ale autorului, putem aminti de “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, 1930, “Patul lui Procust”, 1933, “Moartea pescărușului”, 1950 sau “Un episod…”, 1957.
Romanul “Un om între oameni”, de Camil Petrescu a reprezentat una dintre cele mai ample opere pe care acesta le-a scris, totul pornind de la o aniversare a celui ce a fost Nicolae Bălcescu, propunându-i-se să realizeze un studiu despre acesta la centenar, în anul 1948.
În primăvara anului 1950, acestuia i se propune realizarea unei nuvele, însă acesta se documentează foarte intens și ajunge să scrie o foarte amplă operă în care Bălcescu este ridicat la rangul de mare istoric și revoluționar, rang cu care a fost înzestrat în timpul vieții.
Romanul readuce în atenție o epocă și o readaptare socială a unei vieți din secolul al XIX-lea, acesta încercând în așa fel să recompună și să pună bazele unei atmosfere din ce în ce mai minuțios asamblate, având scopul principal, acela de creionare a personalității marcante a marelui Nicolae Bălcescu.
Așadar, Camil Petrescu marchează mai multe evenimente istorice importante, pornind de la mișcările avute de Tudor Vladimirescu, până la viața lui Bălcesu și mai târziu, până la eșecul din cadrul Revoluției, când acesta ajunge în Franța.
Pe de altă parte, Camil Petrescu vorbește despre revoluția din cele trei regiuni, Moldova, Țara Românească și Transilvania, povestind de asemenea și despre statuturile din societate, de la boierime, burghezimea mare și mică, la țărănime și protoproletariat, până la preoți, militari, haiduci, intelectuali, sau invadatori de toate categoriile.
Camil Petrescu își spune și punctul de vedere în legătură cu revoluțiile din societate, fiind un mare atuu în ceea ce a însemnat societatea modernă de astăzi, chiar dacă multe din aceste episoade au reprezentat un moment tragic, acestea au dus la schimbări ideatice, care au dat la o parte interese meschine, sau vechile idei care trăgeau în jos societatea umană.
Fiind în ADN-ul autorului, acesta oferă o latură morală operei, folosindu-se de psihologie în conturarea unor personaje memorabile care marchează o epocă, Bălcescu fiind și el creionat în spiritul eroului care nu pierde niciodată și rămâne întotdeauna dârz în fața nedreptății, pentru un sacrificiu suprem, acela al unirii într-un singur stat.