Despre Carl Gustav Jung
Nascut in oraselul Kesswil din Elvetia pe 26 iulie 1875, Carl Gustav Jung era fiul unui pastor si filolog. Copilaria i-a fost singuratica, dar se pare ca de la o varsta frageda a fostcaptivat de observarea comportamentului celorlalti si dorinta de a-l intelege si de a rezolva partile problematice. L-a macinat pierderea credintei religioase a tatalui sau si a incercat sa-i impartaseasca batranului Jung propria sa experienta in relatia cu Dumnezeu, insa fara mari succese, caci cei doi, tatal, desi amabil si binevoitor, si tanarul Carl Gustav, nu reuseau sa gaseasca o perspectiva asupra religiei ce sa-i multumeasca pe amandoi. Fiul parea sa fie menit sa urmeze o cariera clericala, avand pastori pe liniile familiale ale ambilor parinti, insa descoperirea filosofiei, pe care a studiat-o cu ravna, alaturi de dezamagirile copilariei au dus la decizia sa de a urma medicina si de a deveni psihiatru. A urmat cursurile Universitatii din Basel, luandu-si apoi doctoratul la Zurich in 1902.
In 1900 a intrat ca psihiatru la spitalul Burgholzli din Zurich, condus in acea perioada de Eugen Bleuler. Cu un succes rasunator, a inceput sa aplice teste de asociere create de cercetatori predecesori. Si-a indreptat atentia mai ales asupra raspunsurilor neobisnuite si ilogice ale pacientilor la cuvinte-stimul si a descoperit ca acestea sunt cauzate de asocieri incarcate emotional si reprimate in subconstient pe motiv ca erau dezagreabile sau imorale. A folosit pentru ele termenul de complexe. Cercetarile sale l-au facut celebru pe plan international si l-au pus in legatura cu acelea ale lui Freud, devenind colaborator apropiat al psihanalistului german evreu, care a vazut in el succesorul ideilor sale. Jung manifesta o buna perioada un sentiment de admiratie si devotament fata de Freud, dupa o vreme dovedind, insa, in visele sale, pe care le interpreteaza impreuna cu marele psihanalist, ostilitate.
Devine editorul Jahrbuch, intreprinde in 1908 o serie de conferinte in America si, in 1910, devine primul presedinte al Asociatiei internationale de psihanaliza. Legatura cu Sigmund Freud se destrama dupa cinci ani de colaborare in 1912, atat din cauza diferentelor de teperament, cat si pe fondul neimpartasirii vederilor acestuia de catre Jung, mai ales in legatura cu teoria sexuala. Lucrarea pe care o publica in 1916, Psihologia inconstientului, marcheaza ruptura clara de interpretarile freudiene. In 1914 demisioneaza din toate posturile pe care le detinea si isi urmeaza propria interpretare a psihicului uman din perspectiva spiritualitatii si esoterismului, vizand procesul de individuatie, de realizare a sinelui. Face diferentierea intre doua tipuri umane, in functie de atitudine: introvertii si extravertii, apoi contureaza patru functii mentale, grupandu-si cercetarile in cartea Tipuri psihologice, aparuta in 1923. Ajunge la teoria conform careia exista un subconstient colectiv, o zona mentala care e impartasita de intreaga umanitate. Descrie si teoria arhetipurilor, pe care le considera fundamentale pentru intelegerea psihologiei religiei.
Devine profesor la Universitatea Federala Politrehnica din Zurich - din 1933 pana in 1941 - si profesor de psihologie medicala la Basel in 1943. Moare la 85 de ani, pe 6 iunie 1961, la Kusnacht. Gandirea sa a avut o influenta covarsitoare in psihiatrie, studiul religiilor, literatura si alte domenii.