Carlos Castaneda - Al doilea cerc de putere

Lucrarea antropologică și spirituală “Al doilea cerc de putere”, “The second ring of power” de Carlos Castaneda, a apărut în anul 1977, la editura Simon & Schuster, din New York, Statele Unite, fiind a cincea lucrare despre spiritualitate și destindere spre un univers paralel, în opera de față, autorul developând mai multe percepții diferite legate de înțelepciunea spirituală, oamenii cu care acesta interacționează în deșertul mexican, fiind cumva personificați pentru a concepe zvâcnirile de înțelegere a spiritualității inițiatice cu care acesta de confruntă.

Ideea de bază a operei, propune un univers ce nu poate avea valențe pământești, chiar dacă aceste spirite conviețuiesc cu umanul și se coboară peste pământ, acesta descriind de-a lungul lucrării mai multe spirite cu care la un moment dat se luptă, fiind un luptător spre găsirea adevăratului drum spre inițiere.

În România, lucrarea apare în anul 1997, la editura Rao, în format cartonat, fiind singura editură care publică opera, alte ediții, fiind publicate în anii 2001 și 2007, în format broșat, având o traducere de Gabriel Florentin Popa.

Carlos Castaneda s-a născut la data de 25 decembrie 1925, în orașul Cajamarca, din Peru, fiind un scriitor peruan, ce devine cetățean american, dedicându-și, astfel, întreaga viață, studiilor de specialitate din domeniul spiritualității și a vieții de dincolo de moarte în concepția triburilor mexicane, operele acestuia, fiind apreciate pe tot cuprinsul globului.

Nu se cunosc informații legate de copilăria acestuia, autorul ascunzând detalii ce țin de primii ani ai existenței, având doar detalii legate de a doua parte a vieții, de după dobândirea cetățeniei americane.

Termină cursurile “Universității din California”, (UCLA), în anii ’60, obținând licența și mai târziu, diploma de doctor în antropologie, de aici pornind și pasiunea fără margini a acestuia pentru spiritualitate.

Printre alte lucrări semnate de autor, putem aminti de “O realitate separată”, 1971, “Călătorie la Ixtlan : Lecțiile lui Don Juan”, 1972 sau “Poveștile puterii”, 1974.

Lucrarea antropologică și spirituală “Al doilea cerc de putere” de Carlos Castaneda, reprezintă o continuare a ciclului de lucrări spirituale despre lume și redescoperire spirituală, autorul oferind o prelungire a unor etape avizate din experiența avută în cadrul interacțiunii cu vrăjitorii din tribul de șamani Yaqui, Castaneda, trecând de această dată printr-o nouă experiență, venită în universul inițiatic început de autor în anii ’70.

“Al doilea cerc de putere” pune accent pe forțe spirituale ce nu se pot identifica neapărat cu viața normală de pe pământ, astfel că autorul alege să facă o transpunere înspre realitate a învățăturilor din deșertul mexican din Sierra Madre, aici autorul vorbind despre alte personaje, ori persoane reale cu care interacționează, de această dată femininul fiind reprezentat spiritual, pe lângă experiența șamanului Don Juan Matus.

Experiența prezentată aici de Castaneda vorbește despre reprezentarea mistică a lui Nagual, cel ce ia înfățisarea unui jaguar și care trăiește din ofranda oferită zeilor, făcând pe de altă parte și un pact cu diavolul, cele cinci vrăjitoare din familia lui Don Juan, fiind elementele cu care acesta interacționează, într-o experiență complexă, scoasă din percepția realității, astfel că, cele patru fete ale lui Matus, Josephina, La Gorga, Rosa și Lidia, alături de mama acestora dona Soledad, realizează un ritual inițiatic, în care Castaneda se zbate pentru a supraviețui, înfățisându-și astfel destinul în trei scenarii, ce au în prim plan forța sa interioară dată de destin.

Elementele scoase din contextul rațiunii cu care acesta se întâlnește în timpul acestei inițieri, țin de desprinderea sufletului de trup, astfel că levitația, teleportarea, ori dedublarea, sunt elemente ce fac experiența înspăimântătoare și greu de înțeles, dar care, în universul creionat de autor, au un fundament clădit în peste douăzeci de ani de contacte inițiatice cu tribul mexican.

Castaneda vorbește, spre final, despre două aspecte importante din filosofia acestei inițieri, astfel că, visarea, este asociată ca o artă, o artă pe care nu oricine o poate înțelege, aspectele legate de visarea în context psihoactiv, fiind încă inexplicabile în context modern, dar care, în concepția lui Castaneda, au puterea de a deschide o altă atenție și un al doilea ochi interior către lumea spirituală.