Carlos Ruiz Zafon - Jocul ingerului

Lucrarea emblematică în literatura spaniolă și, mai apoi, operă de o mare însemnătate în literatura universală, cartea lui Zafon este plină de mister, de grație și de magie. Universul gotic creat de Zafon este acum mai pregnant ca niciodată, iar Barcelona, metropolă sa de suflet, devine mai impunătoare și mai însuflețită ca niciodată. Ne întoarcem în ciclul cărților din seria „Cimitirul cărților uitate” și suntem acaparați de nebunia veacului, de puterea de evocare a lui Zafon și de personajele care se perindă nestingherit prin cadru. Cartea începe ciudat, cu un fel de descriere grăbită și cu o prezentare subită a personajelor pe care urmează să le cunoaștem ceva mai târziu. Un tablou fad al unei măiestre povești pe care nici măcar nu o anticipam.

Barcelona anilor 1920 nu este tocmai un loc prielnic pentru un scriitor aflat la început de drum, iar tânărul pe care ni-l prezintă Zafon nu pare a avea sorți de izbândă. Când primește însă o ofertă greu de refuzat, tânărul începe să creadă în reușită. Băiatului ii este promisă o avere considerabilă dacă reușește să scrie o carte cum nu a mai existat. Măcinat de anxietate, suferind pentru o dragoste imposibilă, pe care nu o poate atinge cu niciun chip, băiatul intră într-un joc nebunesc, pe care naratorul l-a denumit metaforic „Jocul îngerului”.

Astfel începe creația unei cărți cum nu s-a mai văzut, iar junele încearcă să adune toate informațiile și să culeagă inspirație de oriunde. Totuși, în spatele acestei oferte cel puțin bizare se ascunde un secret, o poveste halucinantă, un eveniment care stă oricând să exploreze.

Lucrarea capătă accente dramatice, iar acțiunea se bifurcă și devine greu de urmărit. Zafon se transformă într-un scriitor de thrillere și, cumva, cade într-o latură pe care nu am cunoscut-o până acum. Un labirint ciudat, taine și mistere, o nebunie grotescă și mai multe personaje care fac un joc nebunesc; așa poate fi descrisă capodoperă spaniolului.

Niciodată până acum nu a analizat Zafon în așa manieră condiția umană a individului, însă acum reușește să ne arate o altă față a sa și să ne poarte într-o zonă ceva mai filosofică. Adesea, suntem tentați să îl comparăm cu Marquez, căci e sensibil, simplu și metaforic, dar acum se aseamănă mai mult cu Dickens și creează un univers diferit, magic și întunecat. Lucrarea este bine primită pe piață, este tradusă în peste 30 de limbi de circulație mondială și servește drept sursă de inspirație pentru scriitorii aflați la început de carieră. Pe site-ul nostru, superba epopee a lui Zafon este disponibilă în mai mult ediții, după cum urmează: Polirom (2013), Polirom (2009).