Despre Cella Delavrancea
Muziciana de renume mondial si scriitoare de origine romana (1887-1991). A fost fiica cea mai mare a avocatului si unul dintre cei mai apreciati sciitori romani, Barbu Stefanescu Delavrancea. A avut trei surori: Margareta, Niculina si Henrieta. Crescuta intre intelectuali, a fost initiata in arta muzicii inca de la frageda varsta de 3 ani de catre mama sa. Mai tarziu a urmat cursurile de pian la Conservatorul din Paris.
L-a ascultat pe Dinu Lipatti pe cand era inca adolescent si i-a recunoscut imediat harul. In primavara lui 1919 a experimentat o traire de o valoare simbolica: a concertat, impreuna cu Nadia Boulanger, profesoara lui George Enescu de la Paris, si cu un bariton, la Catedrala din Reims, distrusa de bombardamentele germane. In anul 1922 l-a cunoscut si pe sculptorul Constantin Brancusi, redand intamplarea in volumul Carte de inima pentru Brancusi (1976).
Din anul 1935 a inceput sa publice proza, amintiri sau sustinea cronica muzicala si plastica in Cuvantul, Muzica si poezia, Timpul, Curentul, Romania literara si Revista Fundatiilor Regale. In anul 1946 a debutat editorial cu volumul de nuvele Vraja, urmat de Arpegii in ton major (1970) si Mozaic in timp (1974). In 1975 a aparut romanul de dragoste O vara ciudata, iar in 1982, volumul antologic Scrieri, completat in 1984 cu Trepte muzicale. Dupa trei ani a aparut au volumul memorialistic Dintr-un secol de viata.
Cariera ei didactica a inceput in anul 1950; mai intai a fost profesoara la Liceul de muzica din Bucuresti, iar apoi a predat pianul la Conservatorul de muzica din Bucuresti. Dupa ce regimul comunist a venit la putere, a fost data afara si mutata la un liceu obisnuit. A acceptat compromisul, deoarece o multime de prieteni, intelectuali de elita, au fost inchisi ori au fost trimisi la Canal.
Ea a fost casatorita de trei ori: mai intai cu politicianul si diplomatul roman Tillea, apoi cu cu Aristide Blank, bancher, economist si finantist roman, si cu diplomatul Philippe Lahovary. Insa marea dragoste a Cellei a fost profesorul si filosoful Nae Ionescu, cu care a avut o relatie inceputa in timpul ultimei casnicii. Ea a fost cea care l-a ingrijit dupa infarctul pe care l-a suferit in anul 1939 si tot ea a fost cea care i-a fost alaturi in ultima clipa din viata. Ea a ramas cunoscuta si datorita relatiei romantice cu profesorul Nae Ionescu.
Cella Delavrancea a fost prima artista romana care a participat la un concert de gala organizat pentru a sarbatori propriul centenar in 1987, la Ateneul Roman. Pe 9 august 1991, legendara pianista s-a stins din viata, fiind inmormantata la Cimitirul Bellu din Capitala, in zona marilor artisti ai Romaniei. Dupa moartea ei, Dan Grigore, fostul discipol si fiul ei spiritual a declarat: “Era de o generozitate naturala a unui artist, facea nota discordanta cu severitatea si autoritatea manifesta a celorlalte personalitati muzicale”.
Opera: Vraja (1946); Arpegii in ton major (1970); Mozaic in timp (1974); O vara ciudata (1975); Scrieri (1982); Trepte muzicale (1984); Dintr-un secol de viata (1987); Scrisori catre Filip Lahovary (1998).