Cella Serghi este cunoscută la nivel național și internațional pentru scrierile pline de romantism și pasiune pe care, se spune, i le-ar fi dedicat eternului său iubit, Cezar Petrescu. O iubire neîmplinită însă, căci Petrescu vedea în tânăra Cella numai o novice, o femeie în floarea tinereții, capabilă de o forță creatoare fără precedent. Apoi, ani de-a rândul a încercat Cella să-l cucerească pe bărbatul ursuz și talentat, dar fără succes. Cumva, dragostea ei platonică a marcat literatura pe care avea să o creeze, dar i-a marcat, în același timp, și sufletul pentru totdeauna. Eroinele Cellei sunt desprinse din propria poveste, iar dragostea acestora este de multe ori arzătoare și plină de neîmpliniri.
Îndrăgostită iremediabil de mare, întorcându-se întotdeauna la ea, avea să dea naștere unor povești care o vor aduce în atenția criticilor literari din întreaga lume. Lumea pe care o așterne pe hârtie Cella este romantică și dureroasă, plină de trimiteri către vechile povești de dragoste, către iubirile de altădată, către suferințe demult uitate, către visuri demult amânate.
Femeia este la Cella cea mai importantă, iar sentimentele acesteia sunt atent explorate și aduse în prim plan. Cumva, asistăm la o expunere a sufletului feminin în toată splendoarea sa. Suntem purtați prin cămările sufletului unor femei iubite și uitate, trădate sau suferinde, iar autoare știe cum să ne determine să urmărim poveștile până la capăt. Acum, mai puternic ca niciodată facem cunoștință cu adevăratul talent al Cellei Serghi.
“Gențiane” este o scriere tipică autoarei, una în care își expune părerile personale despre femei și despre rolul acestora în lume. Într-o societate predominant patriarhală, în care bărbatul este cel care conduce în absolut toate aspectele vieții, iar femeia capătă rolul unui obiect decorativ, Cella îndrăznește să spargă tiparele. Dincolo de etaloane și de cutumele societății în care i-a fost dat să trăiască, autoarea ne vorbește despre curajul femeilor într-o lume a bărbaților, despre agonia lor, despre lupta lor de zi cu zi, care se dă în fiecare casă, la fiecare colț de stradă. Serghi ne vorbește despre iubire pasională, despre femei care au curajul să-și exprime sentimentele, despre nebunia unei aventuri, care era văzută rău în comunitatea veacului.
Deși povestea are mai multe fire narative, ideea de bază este numai una, iar scriitoarea pune accent deosebit pe forța interioară a femeii și pe capacitatea acesteia de a face față unor situații limită, de a depăși obstacole și de a se adapta la schimbări. Cu un iz puternic de novelă veche, de film spaniol romantic, cartea este dedicată femeilor și îi pune în dificultate pe domni. Lectura este facilă, iar limbajul colorat, jovial, când dramatic, când subtil, iar acțiunea se desfășoară pe mai multe paliere.
Deși nu se aștepta, cartea va fi tradusă în mai multe limbi de circulație europeană, iar criticii literari o vor aprecia pe scriitoarea noastră pentru curajul de care dă dovadă la acea vreme.
Pe site-ul nostru, scrierea poate fi găsită în mai multe ediții, dintre care amintim următoarele: Eminescu (1970), Porus (1991).