Cella Serghi se naște la malul mării, la Constanța, iar prezența mării o va influența în scrierile sale de mai târziu. Fire melancolică și romantică incurabilă, Cella dezvoltă o pasiune pentru iubiri imposibile și povești de dragoste rupte din basme. Scrie pe ascuns de la o vârstă fragedă și își face curaj să își trimită gândurile către o gazetă locală, însă sub un alt nume.
Se bucură de un real succes încă de la primele însemnări și începe să lucreze la primul său roman, „Pânză de păianjen”. Eterna îndrăgostită, Cella își expune trăirile și poveștile în paginile cărții. Nostalgia mării și visurile autoarei sunt așezate frumos în cel mai de preț manuscris al sau.
Este important să menționăm faptul că Cella nu și-a părăsit niciodată locul natal, deși avea să trăiască o bună bucată de vreme la Paris. Marea va fi și ea prezentă în toate scrierile sale, căci a reprezentat totdeauna refugiul autoarei.
„Pânză de păianjen” avea să apară în 1938 la Editura Minerva. Romanul spune povestea Dianei Slavu care își trimite gândurile unei bune prietene, sub forma de scrisori. Diana își povestește astfel viața, copilăria trăită în neajunsuri, iubirile platonice, iubirile reale, căsătoria și întâlnirea cu un alt bărbat.
Cunoaștem, prin intermediul personajului principal, o părticică din sufletul etern îndrăgostit al Cellei Serghi. Nu a fost un secret pentru nimeni că autoarea dezvoltase o pasiune mistuitoare pentru Camil Petrescu, însă dragostea lor nu s-a consumat niciodată. Așadar, Cella însăși avea să trăiască într-o „pânză de păianjen”. Critici literari aveau să observe că talentul Cellei a izvorât din prea multă iubire.
Dragostea pentru Petrescu avea să o urmeze întreaga viață, iar corespondența celor doi a reprezentat sursă de interes pentru gazetele epocii. Dar Cella era prea tânără, iar Petrescu nu a arătat mai mult decât respect și considerație față de ucenica sa. Se spune că indiferența scriitorului i-a marcat întreaga existența. Observăm aici asemănarea dintre povestea reală a Cellei și cea a personajului feminin din „Pânză de păianjen”.
Își spune Cella povestea de dragoste neîmplinită prin intermediul eroinei sale? Criticii literari sunt de părere că autoarea își relatează astfel viața, dar, temându-se de judecata celor din jur, „se ascunde" în spatele personajelor sale. Observăm, pe lângă povestea în sine, o altă asemănare între protagonistă și scriitoare: iubirea pentru mare. De fapt, mai târziu, vom vedea că mai toate personajele Cellei Serghi iubesc marea.
Romanul este construit în jurul iubirii neîmplinite, a suferinței umane, a depresiei pe care o trăiește eroina și a sentimentelor contradictorii ale celorlalte personaje. Intrigant, amețitor, plin de emoție, captivant, așa poate fi catalogat „jurnalul" Cellei. Obsesia personajului principal pentru un bărbat căsătorit și povestea încâlcită în care se afundă Diana atinge chiar și cel mai insensibil cititor.