Cella Serghi - Pe firul de paianjen al memoriei

Cella Serghi, născută la 4 noiembrie 1907, în Constanța, a fost o scriitoare și traducătoare română, una dintre cele mai importante prozatoare române ale perioadei interbelice.

Cartea "Pe firul de păianjen al memoriei" este un volum autobiografic cu aspect de jurnal intim, împletindu-se și cu povestea de dragoste dintre Cella Serghi și Camil Petrescu, o poveste de iubire neîmplinită. Jurnalul este, de asemenea, o incursiune în timpurile scriitorilor interbelici, o mărturisire a unui stil de viață beom.

"Îmi dădeam seama că timpul a trecut în defavoarea mea. Ce am realizat, încotro merg, ce am să devin? Mă simțeam prinsă ca într-o pânză de păianjen. Caietul era alături. Voiam să-i spun ce mă doare, ce mă neliniștește, ce simt. Scriam multe pagini sub forma unor scrisori. A doua zi îmi era rușine de platitudinea lor. Rupeam foile din caiet, le mototoleam, le aruncam, după ce, cu ciudă, le făceam bucățele. De ce nu reușeam? În ce străfunduri stătea adevărul la care voiam să ajung?"

Bucureștiul, orașul în care autoarea și-a petrecut tinerețea, este mai mult decât un decor, este un persoanaj în sine, ce inspiră mințile sclipitoare ale boemei locale, separând foarte discret viața personală de cea publică a celebrităților culturale ale vremii. În carte apar foarte mulți scriitori cunoscuți, precum: Camil Petrescu, Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian, Eugen Lovinescu.

Prima parte a cărții îi este dedicată lui Camil Petrescu, pentru care tânăra Cella face o pasiune de lungă durată. Deși această dragoste nu s-a concretizat fizic, a atras după sine nenumărate schimbări în destinele celor doi viitori renumiți prozatori, începând cu modul în care va arăta forma finală a creațiilor lor, pe care și le-au influențat reciproc. Atunci când a avut loc prima întâlnire, la ștrandul Kiseleff, cel care va primi mai târziu numele de "Ștrandul tineretului", Camil Petrescu nu publicase încă primul său roman, iar Cella nici nu spera că va deveni scriitoare. Era doar o fată venită din Constanța în capitală, în postura copilului sărac, dar care reușește să pătrundă, prin frumusețe și inteligență, în cercurile elitiste. După ce a absolvit Facultatea de Drept și s-a căsătorit, Cella Serghi s-a dedicat pasiunii pentru Camil Petrescu, cu riscul de a-și pune căsnicia în pericol. Deși și-a dorit să devină "doamna Petrescu", Cella s-a mulțumit cu alintul "Moft", cu care o răsplătea Camil Petrescu, cel care a rămas surd de-o ureche în luptele de pe front. Cella și-a dorit să devină scriitoare doar pentru a îi demonstra lui Camil că vorbește aceeași limbă ca el. Însă, cel care nu a acceptat niciodata oficializarea iubirii lor a fost chiar scriitorul Camil Petrescu, chiar dacă era o iubire împărtășită.

"Camil mă privea uneori ca de pe alt tărâm, alteori parcă era gata să mă îmbrățișeze. Într-o clipă mă tachina, începea să se joace cu mine, să mă chinuie și să mă descompună ca pe o jucărie, că să-mi cunoască toate rotițele, să fie ale lui."

Odată cu apariția în viața ei a noului său bun prieten, scriitorul Mihail Sebastian, autorul capodoperei "Steaua fără nume", se face trecerea treptată spre partea a doua a cărții, efectuată progresiv, într-un mod care nu ține seamă de împărțirea pe capitole.

Jurnalul Cellei Serghi adună laolaltă idei, gânduri, dialoguri, amintiri intime și fragmente jurnalistice, într-un carusel de emoții ce aduce la viață atmosfera lumii de altădată, cu acuratețea unei veritabile călătorii în timp.

Cartea "Pe firul de păianjen al memoriei" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în două ediții, și anume: Cartea Românească (1977), Porus (1991) și Polirom (2013).