Cesare Beccaria - Despre infractiuni si pedepse

Cesare Beccaria, născut la 15 martie 1738, a fost un cunoscut economist și publicist italian, unul dintre cei mai mari gânditori ai Iluminismului. A fost unul dintre principalii dezvoltatori ai tradiției italiene în economie, combinând o teorie utilitară a acțiunii de stat și o teorie a valorii cererii și ofertei. Una dintre cele mai faimoase lucrări ale sale a fost tratatul despre justiția penală, intitulat "Despre infracțiuni și pedepse", în acesta denunțând tortura, inegalitatea în condamnare și disproporționalitatea dintre crimă și sentință.

Cartea "Despre infracțiuni și pedepse", publicată pentru prima oară în anul 1764, este un tratat care condamnă tortura și pedeapsa cu moartea, fiind o lucrare de referință în domeniul penologiei - subdomeniu a criminologiei care se ocupă cu cercetarea rolului, funcțiilor și scopului unei pedepse. Volumul a marcat punctul culminant al Iluminismului de la Milano, autorul prezentând unele dintre primele argumente moderne împotriva pedepsei cu moartea. Este, de asemenea, prima lucrare completă de penologie, ce susține reforma sistemului de drept penal. Cartea lui Beccaria a fost prima lucrare care a abordat reforma penală, sugerând și faptul că justiția penală ar trebui să se conformeze principiilor raționale. În anul 1765, Andre Morellet a tradus lucrarea în limba franceză, acesta fiind larg criticat din cauza libertăților pe care și le-a luat în momentul reeditării textului. Morellet considera că textul în italiană al lui Beccaria avea nevoie de câteva clarificări, în acest sens, el decizând să omită anumite părți, iar uneori adăugând la acestea. Cu toate acestea, el a schimbat, în principal, structura eseului prin mutarea, îmbinarea sau împărțirea capitolelor. Aceste "intervenții" erau cunoscute de experți, dar pentru că Beccaria însuși indicase într-o scrisoare către Morellet că era pe deplin de acord cu acesta, s-a presupus că aceste adaptări aveau și acordul autorului. Diferențele erau atât de mari, încât traducerea lui Morellet era atât de diferită de original, încât părea a fi cu totul altă carte decât cea scrisă de Beccaria. "Despre infracțiuni și pedepse" a fost prima analiză critică a pedepsei capitale care a cerut abolirea acesteia, Beccaria considerând că este absurd ca legile, care sunt expresia voinței publice și care pedepsesc omuciderea, să producă ele însele crime și, pentru a descuraja cetățenii de la asasinate, să comită public un asasinat.

Pentru autor, nu intenția, ci prelungirea, certitudinea și promptitudinea pedepsei joacă un rol preventiv în infracțiuni. Beccaria va aborda tema intenției în capitolul în care se va ocupa de pedeapsa cu moarte, fiind influențat de teoriile "senzaționalismului". Promptitudinea pedepsei este importantă deoarece în acest fel asocierea celor două idei (crima și pedeapsa) este mai puternică în ochii oamenilor, întrucât aceștia pot înțelege mai direct relația cauză-efect, întârzierea aplicării pedepsei neproducând nimic altceva decât separarea din ce în ce mai mult a acestei relații cauză-efect. În ochii colectivității, aplicarea cât mai rapid a pedepsei servește la întărirea sentimentului de pedeapsă justă, în timp ce întârzierea aplicării ei face ca aceasta să fie percepută ca o formă de divertisment. 

Mesajul cărții este transmis într-un mod clar și animat, în special asupra unui sentiment profund de umanitate și urgență față de suferința nedreaptă. Acest sentiment uman este ceea ce îl face pe Beccaria să apeleze la raționalitate în legi. În timp, principiile cărții au influențat gândirea asupra justiție penale și a pedepsei infractorilor, ducând la reforme în Europa, în special în Franța. Reformele susținute de autor au dus la abolirea pedepsei cu moartea în Marele Ducat de Toscana, primul stat din lume care a luat această măsură.

Cartea "Despre infracțiuni și pedepse" se regăsește pe rafturile anticariatului nostru în trei ediții, și anume: Științifică (1965), Humanitas (2007) și Rosetti (2001).