Cesare Pavese - Femei singure

Cesare Pavese s-a născut la 9 septembrie 1908, în Santo Stefano Belbo, Piemonte, Italia și a decedat la 27 august 1950, în Torino, Italia, cauza morții fiind sinucidere prin supradoză. El a fost un scriitor, traducător italian, critic literar, poet, jurnalist, biograf, lingvist, scenarist și redactor. Cesare Pavese a fost considerat unul dintre cei mai importanți scriitori italieni ai secolului XX. Era ateu. Între anii 1915 și 1926 a făcut studiile la Torino, Italia, iar spre sfârșitul perioadei, fiind inspirat de scrierile lui D’Annuzio și Pepini, începe să scrie primele sale versuri. Între anii 1926 și 1929 studiază la Universitatea din Torino, la Facultatea de Litere și Filozofie. Aici dezvoltă o pasiune pentru literatura clasică și engleză, dar prezintă interes și pentru literatura americană, în speranța că poate va obține o bursă la Columbia University, însă acestă speranță nu-i va fi îndeplinită. În anul 1930, deși își susține lucrarea de diplomă, nu poate deveni asistent la Universitatea din Torino, deoarece nu s-a înscris în partidul fascist și este nevoit să predea limba latină ca suplinitor la o școală în afara orașului Torino. Abia în anul 1933 se înscrie în Partidul Național Fascist pentru a putea deveni profesor suplinitor de italiană în Torino, la liceul la care a studiat și el cu ani în urmă. Mai apoi colaborează la editura lui Giulio Einaudi, la publicația comuniste „Noua Ordine”. Îl înlocuiește pe Leone Ginzburg la direcția revistei „Cultura” în perioada 1934-1935, deoarece Leone este arestat din pricina activității sale politice. După ce termină activitatea de înlocuire, o cunoaște pe frumoasa și antifascista profesoară de matematică, Battistina Pizzardo – Tina – care  îi va marca viața. În același an, la data de 13 mai este arestat și la câteva luni de închisoare este forțat să se mute în Calabria. În martie, 1936 se întoarce la Torino, fiind eliberat și află că Tina s-a logodit, fapt care îi provoacă o adevărată dramă sentimentală. Urmează o serie de întâmplări în viața sa; reia colaborarea cu editura Einaudi, devenind ulterior angajat definitiv, apoi editura intră sub observarea unui comisar al regimului Mussolini, motiv pentru care el este obligat să trăiască sub acoperire o perioadă, sub numele fals de Carlo de Ambrogio, însă viitorul lui înflorește îndată cu eliberarea Italiei de sub ocupația germană.

Lucrarea sa „Femei singure” a fost publicată în anul 1949, cu un an înainte de sinuciderea sa. Unii spun că autorul și-a anunțat moartea prin prisma personajului feminin din carte. Azi regăsim cartea în edituri precum: „Editura pentru literatură” (1966), „Polirom” (2014, 2019), „Garamond” (1995).

Romanul surprinde melancolia în stare pură și angoasele unei societăți înnecate în hedonism și decadență socială și morală. Personajul Clelia, o creatoare de modă de succes din Torino, se întoarce în orașul ei natal pentru a supraveghea deschiderea unui salon. Cum are o afinitate pentru cercuri mondene, ea este atrasă de anturajul unui grup de tineri prinși într-o lume idealistică, din punctul ei de vedere, cu restaurante, cazinouri, petreceri și artiști. Clelia o întâlnește pe Rosetta, o altfel de prezență față de cele enumerate mai sus. Rosetta este întruchiparea singurătății, a angoaselor și a anxietății, dar totodată enigmatică și misterioasă. Rosetta este personajul prin care Pavese se oglindește, deoarece ea se sinucide la finalul poveștii. Cartea a primit premiul italian pentru literatură „Premiul Stregă” și a fost considerat și văzut ca unul dintre cele mai importante momente ale realismului italian.